A fost odată o navă frumoasă, ancorată între două lumi!
“Odessa”, vas de croazieră, fostă perlă a turismului sovietic, rămâne sechestrat în portul Neapole, Italia. Era anul 1995.
Motivul?! Datorii ale societăţii ucrainiene Blasco. O telegramă anunţa căpitănia portului că cei 360 de călători vor debarca imediat şi că se vor organiza zboruri charter care să-i repatrieze. Întregul personal (bucătari, chelneri, mecanici etc) este eliberat din funcţie.
Rămân în misiune 10 marinari, cu scopul de a menţine nava pe linia de plutire, de a o întreţine până la rezolvarea situaţiei.
Primesc asigurări că totul se va termina repede dar, după scurt timp, căpitanul înţelege că nu va fi deloc aşa.
Îşi adună oamenii şi le spune:
“Până când armatorul nu va găsi o soluţie, vom rămâne aici, proprietari, apărători şi prizonieri ai acestei nave. Vom lustrui şi vom menţine totul în ordine, chiar dacă nu vom primi salarii. Vom încheia înţelegerea acum, pe loc, cu o strângere de mână. Cine nu acceptă… e liber să plece!”
Au acceptat cu toţii. Unde erau să plece? Ucraina era independentă din 1991, dar o măcinau lupte politice şi probleme sociale. Încerca din răsputeri să iasă de sub dominaţia rusă, erau anii “Revoluţiei Portocalii”!
Cui îi mai păsa de o fostă navă sovietică?!
Şi au rămas.
Fără salarii, fără lumină şi fără apă potabilă.
Au fost “adoptaţi” imediat de oamenii din Neapole, care au început să le ducă de mâncare.
Lasagna, pizza, fructe, peşte fript, cornuri şi pâine, lapte şi brânzeturi… toată lumea se gândea la ei. Unii le duceau săpun şi haine…
Şapte ani lungi a durat aşteptarea.
Între timp, din zece au rămas doar opt. Unul a murit de infarct, altul a fost nevoit să părăsească misiunea din cauza sănătăţii şubrede.
Şapte ani în care aceşti oameni care acceptaseră totul cu o strângere de mână au legat prietenii cu oamenii simpli, cu cei cărora le pasă…
Marinari uitaţi la capătul lumii…
O navă care reprezenta ceva doar pentru ei.
Erau cu toţii o imagine ruginită a unei dictaturi, căzuseră fără voia lor în spaţiul dintre perioadele istorice…
În 2002, nava va fi vândută la licitaţie. Peste 500.000 euro au fost doar salariile lor.
Au sărbătorit… şi încă cum! Alături de oamenii simpli cărora le-a păsat!
La plecare, şi-au dat mâna cu toţii, într-o mărturisire fără vorbe…
Trecuseră perioada cea neagră pe un pod al inimilor bune!
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
