O după amiază toridă de Cuptor, pe strada Carol Davila, numărul 26. La poartă, un fluture decorează intrarea în curtea vilei ce-şi poartă cu eleganţă anii mulţi. Urcăm treptele spre uşile înalte şi albe, în pragul cărora ne aşteaptă MLH, adică Maria Lucia Hohan. Şi totul se limpezeşte. Aici este atelierul de design al Mariei. Intrăm şi descoperim rochiile diafane, în nuanţe pudrate, asemănătoare aripilor delicate de fluture. Maria Lucia ne face un tur de prezentare şi vorbeşte cu toată dragostea despre creaţiile ei şi despre istoria tânără a brandului cu care a crescut împreună.
Camerele de la parter au tavane înalte şi oglinzi mari în care se multiplică piesele de mobilier şi îmbrăcăminte, atmosfera pare un pic teatrală, dar senzaţia care preia întâietatea este aceea că umbli prin intimitatea dressingului unui personaj de basm. Pipăim, oftăm, ne bucurăm de atingerile imateriale ale voalului de mătase, ne minunăm de liniile pure, simple, de aerul pe care ţi-l poate împrumuta cu generozitate o rochie vaporoasă, uşoară până la inconsistenţă. Coborâm şi la demisol, să vedem unde se croiesc şi capătă viaţă, da, viaţă, toate aceste minuni. Atelierul e gol, doar uniformele branduite ale croitoreselor, maşinile, acum tăcute, în stare să coase doar fineţurile acelea de materiale, şi nimic altceva mai gros, mesele de lucru, pe care stau în aşteptarea mâinilor pricepute de-a doua zi bucăţile gata croite, paietele ori pielea la fel de fină cu care vor asocia voalul – combinaţie care ajută la recunoaşterea creaţiilor MLH.
Scurtă istorie de brand românesc
După ce şi-a luat diploma în design textil la Institutul Superior de Arte Aplicate din Paris, Maria a lucrat în Italia ca fashion ilustrator pentru Krizia, sub îndrumarea Mariucciei Mandelli. Şi, la numai 23 de ani, îşi deschide propriul studio de design în Bucureşti. Succesul îi va însoţi constant drumul şi creaţiile MLH apar de câţiva ani în pictorialele de modă din ediţiile româneşti ale revistelor Elle, Cosmpolitan sau Glamour, şi de curând şi în Madame Figaro din Franţa. Nu a avut niciodată magazin propriu. Chiriile uriaşe din mall-uri sunt prohibitive şi a ales, printre primii designeri, să vândă online, mlh.ro, cu costuri mult mai mici. E simplu: primeşte pe mail măsurile de la cliente şi în 2-3 zile rochia e gata de livrare. Dacă în România nu găseşti rochiile MLH în niciun magazin, le pot găsi în multibrand-uri femeile din Copenhaga, Atena, New York, Paris, Oslo, sau din Dubai, Singapore şi Arabia Saudită. Din nou, aproape ca un blestem, românii talentaţi, indiferent de talentul pe care îl au, sunt mai cunoscuţi şi apreciaţi în afara ţării. Maria îşi trăieşte cu discreţie succesul internaţional, nu caută dinadins ocaziile, acestea vin ele singure, de ceva vreme, ca o recunoaştere. “Toate la timpul lor” pare să fie deviza nerostită a Mariei.
Cine poartă stilul MLH
Actriţa Anamaria Marinca nu numai că le iubeşte, dar crede cu tărie că rochiile Mariei îi aduc noroc. Le-a purtat în cele mai importante evenimente din cariera ei: la Royal Television Awards şi la Gala Premiilor BAFTA de la Londra, la premiera filmului 4 Luni, 3 Săptămâni şi 2 Zile, la Cannes, şi pe covorul roşu al Berlinalei, la premiera peliculei Storm. Alix Bancourt, bloggerita care are TheCherryBlossomGirl, unul dintre cele mai citite bloguri de modă din lume, a ales vara aceasta să poarte la nuntă o rochie desenată şi întrupată de Maria. Întâlnirea lor de la Paris a fost providenţială. S-au plăcut, Alix a venit la Bucureşti pentru probe, şi acum Maria primeşte comenzi sporite de la prietenele sau cititoarele proaspăt căsătoritei franţuzoaice. Dar cui se adresează şi care este stilul MHL? Indiferent de tendinţe, Maria a rămas fidelă unui stil care a consacrat-o: hainele care celebrează feminitatea. “Nu creez pe stilul androgin. Realizez ţinute pentru femeile care există cu adevărat, prietenele mele sau alte persoane care mă inspiră. În general, ele au între 18 şi 35 de ani”. În colecţiile Mariei întâlneşti câteva motive recurente: materialele fine, pielea, care poate fi parte din complex sau să ia forma celor mai frumoase jachete biker pe care le-am văzut vreodată, funda, pentru că, vorba zâmbitoare a Mariei, “cărei fete nu-i plac fundele?”. Maria crede că doar atitudinea şi măsurile hainelor pot ruina o ţinută. “Femeile trebuie să înveţe ce li se potriveşte, ce le vine bine. Nu te înghesui în haine 36 dacă tu, de fapt, porţi 44”. O mai întreb ceva care mă preocupă de multă vreme: “Se spune des că româncele sunt frumoase. Strada arată însă că mai au până să fie şi elegante precum pariziencele, de exemplu. Ce ne lipseşte?”. Răspunsul vine de parcă ar fi aşteptat întrebarea: “Este uşor să fii propriul stilist într-un oraş precum Paris, unde se găsesc mii de magazine. Dar până la magazine, nouă ne lipsesc reperele stilistice.
În revistele glossy apar doar fete de 15 ani îmbrăcate în haine de mii de euro. Total nerealist şi păgubos. De dragul imaginilor perfecte îndepărtăm de fapt femeile de stilul propus. Care nu are variante autohtone mai accesibile ca preţ şi echivalente calitativ. Ci tot produse străine de la firme care imită fără jenă marile case. Designerii români nu sunt promovaţi suficient, nu avem magazine destule, nu avem opţiuni.” Simplu, nu? Şi de aceea, poate, Maria a ales un soi de recluziune. Nu e amatoare de mondenităţi, nu organizează prezentări de modă, şi nu din aroganţă, ci fiindcă nu consideră că prezentările sezoniere i-ar aduce un plus de vizibilitate, de imagine sau câştig material deocamdată. Cât despre festivalurile de modă autohtone, Maria Lucia Hohan nu a participat decât de două ori la Iaşi “… din lipsă de timp, căci începusem lucrul la livrările pentru magazine, am încetat cu participările şi am investit banii rămăşi în promovare şi în materiale. Dar îmi doresc intens să existe un festival în adevăratul sens al cuvântului la Bucureşti.” Atunci, ar participa? “Dacă este vorba de calitate, de ceva constructiv, organizat, da. Şi bineînţeles, cu un public relevant: presă, bloggeri, buyeri, nu prezenţe nejustificate, şi pe catwalk şi pe scaune”.
MLH nu simte criza
În timp ce alţi designeri reduc drastic personalul şi preţurile, pentru afacerea Mariei, 2010 este cel mai profitabil an. “Au existat, fireşte, în aceşti şapte ani şi momente în care am crezut că a doua zi brandul va înceta să existe. Aşa se întâmplă peste tot, în orice business, fie mare sau mic. Nu este totul roz, precum hainele mele”. Afacerea merge foarte bine pe online, acum are 19 angajaţi, iar în viitor, speră să-şi poată deschide un magazin în Bucureşti. Deşi creaţiile sale sunt parcă nepământene, şi ea însăşi, de o candoare îngerească, Maria este o personalitate practică. Designul este un job, iar brandul o afacere. Crede că între industria modei din ţară şi cea din afară nu se poate face nicio comparaţie. “Ei au o tradiţie de peste un secol. La noi, fenomenul a luat amploare abia în ultimii 10-15 ani. Totul este la început, presa, şcoala, designul. Toate industriile se leagă şi se sprijină reciproc; factorul economic este foarte important; dacă celelalte domenii nu se dezvoltă, nici industria modei nu ia avant”.
Fotograf: Gina Buliga
Citiţi şi
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
