Iubirea reală există şi Ea ţine de divin, nu de uman. Ţine de lumea nevăzutelor, de faptul că doar prin ea ne putem apropia de divinitate, deoarece ea atinge sufletul, făcându-l viu. Realitatea trăită devine alta pentru că doar iubirea are puterea de a ne muta pe o altă linie de destin. Una divină. Rareori însă, întâlnim iubirea. De cele mai multe ori, exersăm. Şi e firesc aşa. Suntem exploratori prin însăşi natură noastră. Nu cred, însă, că putem iubi într-o viaţă de mai multe ori. Fapt pe care mai demult nu îl conştientizam. Când iubeşti în mod real nu te desparţi de cel iubit. Pur şi simplu nu voluntar, nu prin alegere proprie, nicio clipă. Iar acesta ESTE UN ADEVĂR. Ştiu cupluri, puţine, ce-i drept, ce au trăit în iubire zeci de ani. Nu în căsătorii de convenienţă, ci în iubire reală. Aceasta există dincolo de instincte, de cel de perpetuare a speciei, de frica de singurătate, de dorinţa de a fi bun, de milă. Instincte bazate pe o lege spirituală întipărită în sufletele noastre, legea karmei, de care mulţi nu au habar şi nu ştiu cum se manifestă.
Am să va spun o poveste despre ea şi el, aparent din lumi diferite. O poveste descrisă într-o scrisoare pe care am găsit-o în casa bunicii mele, cu mulţi ani în urmă. Ulterior, aveam să aflu că este povestea de dragoste dintre mama ei şi unicul bărbat pe care l-a iubit cu adevărat. O poveste magică, între doi oameni controversaţi. O iubire interzisă, ce a sfidat legile pământene.
…Simt cum ochii lui devin vii şi îmi ating sufletul. Îmi transmite ceva, ceva dincolo de cuvinte: putere şi iubire. Abia atunci încep să înţeleg şi să plâng. Venirea lui aici a fost tocmai pentru a ne scoate din legile karmei. Pe amândoi. EL a venit aici pentru a le schimba. Pentru a uni contrariile în unitate, pentru a ne plasa dincolo de judecaţi şi, mai ales, de condamnări . Îl privesc şi îmi vin în minte o mulţime de lucruri pe care aş vrea să i le spun.
Când te-am întâlnit, mi-am dorit să mă iubeşti. Aşa am simţit. Că Tu o să poţi. Am avut mereu o nevoie acută de iubire. Pentru că părinţii mei, deşi ştiu că mă iubesc, nu şi-au exprimat iubirea. Nu mi-au arătat şi am o mare lipsă… În ceea ce priveşte bărbaţii, ei au ales să fugă. Nimeni nu a făcut o pasiune pentru mine. Niciunul nu a înţeles misterul, pasiunea, jocul. Pentru că toţi sunt al dracului de diferiţi de mine! Pe toţi i-am speriat cu inteligenţa. Nu au putut face faţă. Eşti singurul bărbat care m-a depăşit. În toate privinţele. Cu mult. Recunosc. Eşti foarte deştept şi ador să învăţ de la tine. Eşti omul cu care aş vorbi non-stop, până la epuizare.
Mă întrebi cine sunt eu? Bună întrebare! Caut, încă, răspunsul! Aş putea să-ţi spun că sunt un amestec de Maria Magdalena, Mata Hari, Martha Bibescu şi Veronica Micle… Doar învăţând voi afla. Până atunci, tu eşti alesul lui Dumnezeu, căci mulţi sunt chemaţi, însă puţini sunt aleşi! Tu eşti Ales! Să nu ai nici un dubiu! Tu te apropii de o taina care uneşte cerul cu pământul. Cea mai frumoasă Taină! Eu, să spunem că înţeleg într-un anumit fel legile spirituale. Mai bine decât alţii. Om sunt! Dar nu unul normal. De altfel, normalitatea este şi ea creată de oameni. Nu mă regăsesc.
Înţeleg energiile ce trăiesc dincolo de limitele acestei vieţi. Poate e vorba de ceva ce vine de dincolo de timp. Cine sunt eu? Mă gândesc că ar trebui să te întrebi acelaşi lucru! Cine eşti tu? S-ar putea să găseşti răspunsul pentru amândoi! Vara trecută, la un moment dat, s-a întâmplat ceva între noi. Ceva ce mi-a provocat o durere imensă. Nu am înţeles prea bine ce anume. A fost o ruptură. Cel puţin aşa am perceput-o. Poate ai considerat că sunt o persoană care îţi vrea răul, poate ai considerat că sunt doar una dintre proastele alea pe care le ridici sus de tot şi apoi le dai drumul de acolo.
Nu ţi-am contestat niciodată puterea. Se vede, se simte, o citesc în ochii tăi. Mi-ai confirmat-o azi. Şi nu pot să nu recunosc că este motivul pentru care am vrut să te cunosc. Nu am putut să nu o fac. Cu tot riscul. Ştiam, simţeam că noi doi trebuie să fim împreună, nu aş putea spune de ce! Cert este că atunci, în vară, m-am simţit, o perioadă, foarte rău! Probabil… îmi „dăduseși drumul”… nu-i aşa?! Doar că, poate, nu te-ai aşteptat ca eu să ştiu să zbor. Dovadă e că sunt aici, vie şi mai puternică decât înainte. Mi-ai spus, atunci, că în dragoste, nu există legi! Tocmai din acest motiv, te iubesc fără limite! Dacă nu ar există comunicarea, dacă nu ar exista pasiunea, dacă nu ar exista misterul, relaţia noastră nu ar mai fi atipică, ci doar una banală, ca oricare alta.
Prefer o astfel de relaţie, care mă face să trăiesc, realmente, decât una cu un bărbat total neinteresant care m-ar transforma într-o casnică eşuată. Nu m-ai interesat niciodată pentru vreun scop anume. M-am îndrăgostit şi atât! Şi faptul că mă iubeşte cel mai iubit dintre oameni este cel mai frumos lucru care mi s-a putut întâmplă vreodată!
O astfel de iubire, pasională, este privită sceptic de către specialişti, care, de obicei, nu-i dau prea multe şanse. Eu, îmi permit să am o altă părere. Ea se poate transforma într-o relaţie de durată, dacă cei doi se iubesc cu adevărat şi dacă vor avea răbdarea şi înţelepciunea de a trece peste toate etapele unei relaţii. Trebuie doar să crezi în omul pe care-l iubeşti, şi să-i dai şansa de a-ţi demonstra că dincolo de dorinţă şi pasiune, îţi poate fi cel mai bun prieten, cel mai mare sprijiin în tot ceea ce vei face, cel mai loial iubit. Lucruri esenţiale într-o iubire adevărată!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
