Eu nu sunt o femeie frumoasă. Chiar nu cred asta despre mine. Nu am o înălțime de fotomodel și nici vreo față perfect asimetrică. Pe ici, pe colo, câteva riduri își fac apariția, pe unele le las de dragul lacrimilor și zâmbetelor din care s-au născut, pe altele le hrănesc cu puțin Botox, din an în Paște. Apropo, vine Paștele și am dat o fugă la doamna doctor. Oricum, nu ar exista acid hialuronic și toxină botulinică în toate cabinetele astea fancy cât să-mi acopere mie toate emoțiile pe care le-am trăit de-a lungul vieții. Știu. Am doar 32 de ani, ar zice unii că asta nu e tocmai o viața lungă, dar sufletul meu ripostează (știe el prin cate a trecut). Am plâns și m-am prăbușit de multe ori, efectiv îngenunchind sau înecându-mă în lacrimi, am râs până când or fi crezut cei din jurul meu că sunt nebună, am vorbit și gesticulat cu atâta pasiune, am stat ore în șir la soare uitând de SPF doar pentru că momentul mi se părea mult mai important decât acel aspect de skin care.
Eu nu sunt o femeie frumoasă. Nici pe departe. Lucrez ore în șir la sală, dar devorez prânzurile lungi la restaurante bucurându-mă de un pahar de vin, o focaccia cu parmezan, un vitello tonato și da, desert. Uneori toate într-o singură masă. Când suntem în vacanță, beau cocktail-uri cât e ziua de lungă la plajă și mă bucur de breakfast-uri copioase. Am și zile când mă abțin, cu post intermitent și multă apă, dar apoi îmi amintesc ce burgeri buni avem la restaurant și se duce naibii toată strădania.
Eu nu sunt o femeie frumoasă. Îmi ascund uneori defectele în spatele machiajului sau a vreunui filtru nou pe care îl văd la alte femei. Nu mă împac cu nasul sau cu vergeturile mele. Dar le accept. În timp am învățat să le privesc în oglindă și să înțeleg că fac parte din mine.
Eu nu sunt o femeie frumoasă, dar mă salvează cărțile citite, pantofii înalți pe care îi ador și care mă ajută să pun un gram de atitudine la acest chip imperfect.
Sunt plină de iubire. De compasiune. Pentru apropiați sau necunoscuți.
Eu sunt frumoasă când am pe nas un strop de făină de la plăcintele moldovenești care sunt pe placul lui Luc și al prietenilor noștri.
Eu sunt frumoasă când stau întinsă lângă el pe vreo plajă pustie unde apune soarele încet, iar valurile jucăușe încă îmi ating tălpile.
Eu sunt frumoasă când gâfâi mânuind aspiratorul, ștergând praful sau călcând cămăși.
Sunt frumoasă când îmi cumpăr flori de la piață, pe care le țin pentru mine sau le dau mai departe în mâinile calde ale oamenilor dragi.
Sunt frumoasă când mama și familia mea sunt o prioritate.
Când o ascult pe Chavela Vargas, pe Gianni Nazaro sau pe Nina Simone. Sau când plâng pe Hora primăverii interpretată fără cusur de orchestra Lăutarii și Nicolae Botgros.
Sunt frumoasă cu toate astea și încă o mie de motive care mă fac specială.
Sunt frumoasă când El îmi spune asta și al “naibii de frumoasă” când îi simt pasiunea în mâinile-i care îmi ating coapsele, în gura-i care îmi atinge gâtul.
Toate astea însumate – mă fac o femeie puternică și asumată.
Am tot ce nu se poate cumpăra cu bani și… bani pentru o fiolă de Botox sau pentru terapia vampir.
Tu, femeie asemenea mie, poți găsi o mie de motive prin care să nu te vezi perfectă, dar e îndeajuns unul singur în care să-ți descoperi frumusețea autentică, a ceea ce însemni dincolo de o operație estetică.
Și noi adorăm operațiile, dar ne știm valoarea dincolo de ele.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
