Haide să-ți spun. Nu e cool! Nu fi gagica aia care se suie călare pe motorul sport al vreunui june care merge cu viteză cu cei 120 de cai putere între picioare! Pur și simplu, nu! Nu dacă nu ai și tu cască, echipament, genunchiere, cizme și tot tacâmul. Nu e cool! Chiar dacă îi strângi pieptul cu putere și țipi în van, iar părul îți flutură în vânt ca o flamură. Chiar dacă ți se pare sexi (și poate chiar e) să îți arcuiești spinarea și să-ți scoți fundul frumos acoperit doar de colanți. Pur și simplu nu, nici măcar doar o dată. Nu e cool să mori. Nu e cool nici să-ți rupi picioarele, să-ți spargi fața ori să cazi cu spatele de-un stâlpișor, de-o bordură ori un copac. Iar balerinii din picioare se vor face ferfeniță chiar și la o cădere ușoară. Nu e cool și nu ceda, iar tu, șoferule, nu lua biata antilopă fără minte doar s-o duci ca pe-un trofeu pe spatele motorului tău pentru că e cool. Și nu e cool să mergi cu 140 la oră, să muști din asfaltul întins și să faci slalom printre mașini. Nu e cool, crede-mă! Nici să te ridici într-o roată, nici să faci întreceri cu motorul. Viața voastră se înfășoară ca o ață în jurul roților și un singur lucru e de-ajuns să meargă nasol. Atât. O mână de nisip, un șofer care nu îți dă prioriate, un pieton, un câine. Și totul se va termina în mai puțin de două secunde. Cam atât de repede se poate muri la viteza aia. Iar ea, căprioara pe care-ai săltat-o de talie și-ai așezat-o ca pe-o păpușă pe locul din spatele tău, fiica cuiva și poate viitoarea mamă a altcuiva, își va împrăștia viața pe asfaltul din fața universității, iar creierii i se vor întinde până pe celălalt trotuar. Nu e cool. Zău.
Nu-ți spune: ”Măcar o dată să văd cum e!”, nici ”Dar ce se poate întâmpla, e motociclist de șapte ani!”, ”Mergem doar câțiva kilometri.” Nu o fă, nu merită. Îmi pare rău că nu pot să le spun toate astea fiecărei domnițe pe care am văzut-o azi trecând pe Bahlui sau pe Copou în cârca unui motocislist care ”o ardea tare”. Vrrrum și treceau ca gândul, iar fetele toate se țineau bine. De parcă asta ar conta. Din șase, doar trei aveau cască. Și atât. O cască cine știe de câte ori lovită, cine știe cât de sigură. O cască, primită de la el, cel din fața lor, zmeul-zmeilor pe șosea. Vrrum. Brrum.
Haideți să vă zic ce mi se pare mie cool, cea care a stat atâtea drumuri în spatele motociclistului. Cool este să te echipezi de să-ți ia măcar 10 minute să fii gata pentru drum. Cool e să mănânci ouă fierte din torpedou la 1.200 de m altitudine. Cool este să te doară fundul de la atâta mers pe motor și să te doară sufletul câte peisaje frumoase ai adunat în ochi. Cool este să fii stropită cu noroi, să vă prindă ploaia, să vă depășească mașinile. Pentru că voi ați plecat ca să vedeți. Ați plecat ca să vă întoarceți. Cool este să cânți în cască și să-ți ștergi ochii cu mănușa. Cool este răspunzi la salutul celorlalți motocicliști, aduși prin locurile alea doar de iubirea de-a merge oriunde te duce roata. Să fie important nu ce e mai încolo sau încotro te îndrepți, ci aici-ul pe care îl vezi cu ochii. O singură privire care îți taie respirația. Asta e cool cu adevărat. Riscant, e drept, dar cool. Nu foarte sigur, dar cool. E un mod de a iubi cu adevărat viața. Un mod prin care merită s-o trăiești. S-o simți. S-o miroși. S-o atingi. S-o auzi. Să o guști. E un mod de a vedea, de a vedea cu adevărat lumea.
Dar asta nu înseamnă să-ți asumi riscuri tâmpite. Să te urci pe un motor doar ca să mergi cu viteză câțiva kilometri nu e cool. Mai bine ia un tramvai!
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
