Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.
Dragostea… Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
Femeile nu înşala, ele compară.
Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
O plantă le provoacă insomnii unora: laurii altora.
Adevaraţii cai de curse nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
Nu plânge fără motiv! Şi, mai ales, nu plânge când ai motive.
Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
Ideea bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.
E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.
Dragostea… Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.
Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui. Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una, când nu mai ai nimic nou de citit.
Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.
Una e să crezi şi alta e să fii credul.
Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?
Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.
Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?
Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde!
Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.
Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
Unii trăiesc gratis, alții degeaba.
În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează “vezi rândunelele se duc”.
Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcțiune.
Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puțin urât.
Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoști și eu nu te recunosc.
Poți să fii într-o ureche și totuși foarte serios la treabă: dacă ești ac.
Noaptea, viteza gândului circulă în “ani-întuneric”.
Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine “exponat”.
Unui măgar, când îi spui asin, este ca și cum în loc de “mă”, i-ai spune “domnule”.
Tudor Muşatescu (1903-1970) – poet, prozator şi dramaturg.
Citiţi şi
“Femeia aceasta mi-a dat halucinaţia unei desăvârşiri”
Radu Beligan, la 0,95 de secole, în Cartea Recordurilor
Când Micul Paris era Micul Hollywood
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
