Experiențe în lupta cu molimele
Colectivitățile umane au reținut în subconștientul lor atât cât a mai scăpat uitării din experiențele de confruntări grele (molime, războaie, alte calamități). Colectivitățile au o memorie bună, însă oamenii (individual) uită ușor, pentru că trăiesc puțin! Punctual, subconștientul colectiv, dar și însemnările din cronicile vremurilor de molimă, arată că:
- la vreme de molimă, bogații orașelor/cetăților fugeau efectiv la casele lor de pe domenii (adică „la țară”), unde contactul social era limitat, oameni puțini, vizitele suspendate, hrană proaspătă, apă fiartă, curățenie, aer curat;
- când se afla de vreo ciumă, cei ce aveau cai se mutau în grajdul cailor (era adânc înrădăcinată ideea că în felul acesta ciuma nu are efect, iar multe surse dau crezare acestei idei);
- imediat ce venea zvon de molimă, toată lumea știa că trebuie să aibă grijă la apa de băut: cei mai săraci fierbeau apa cu plante medicinale (și acum, în satele țării mai ales cei bătrâni își fac ceaiurile/fierturile lor cu plante medicinale la vreme de iarnă); cei cu stare își foloseau vasele și tacâmurile de argint, iar cei care nu aveau atâta argint puneau în vasele de păstrat și de băut apa câte-o monedă-două de argint (trebuie șiut că mulți bani ai vremurilor trecute erau de argint); de asemenea, trebuie știut că argintul și cuprul au dovedite proprietăți bactericide (ucid microbi și inactivează virusuri), tot la fel trebuie știut că autoritățile timpului puneau la izvoarele de la drumurile țării vase de argint pentru călători, vase care rămâneau acolo mereu, căci se plătea cu capul furtul unui obiect care asigura sănătatea publică! Și autoritățile timpurilor noastre ar putea asigura consumatorilor contemporani posibilitatea achiziționării la un preț corect a câte unei plăcuțe cu cârlig pentru agățare în cana de băut apă. Așa, ca o măsură democratică adevărată…
“Cum nu toată lumea are „vilă la țară“, cai în grajd și nici chiar argint prin casă, iată câteva „ponturi“, de fapt destăinuiri de viață personală, care ne țin de multă vreme departe de gripele de sezon și alte necazuri:
Triada activitate – hrană – odihnă este la locul ei: nu întotdeauna ca la carte, dar aproape. Statul în casă cade bine pentru pus în lucru activități de durată, pentru care nu avem timp în vremuri normale: acum putem face ordine în cele adunate timp de-o viață (fotografii, muzică, colecții de tot felul, poate scrieri), iar cei tineri pentru gânduri viitoare la care au acum timp să proiecteze aspecte concrete, etape). Acum se pot face micile reparații de tot felul amânate ani și ani. Acum ne putem permite vreo plăcere lucrativă (hobby), minunată formulă de prevenire a discuțiilor contradictorii, conflictuale. Cine are o bucată de teren își poate descoperi nebănuite plăceri în comunicarea cu regnul vegetal. Cine are animale, va observa că relațiile omului cu animalele se pot întinde dincolo de granița cunoscută și că animalele sunt cel puțin egale oamenilor în multe privințe. Cine are copii și nepoți va avea posibilitatea să regleze relații înțepenite din varii motive și să facă din urmași ființele adorabile pe care și le doresc. Și invers, evident. Reluarea activităților la locurile de muncă peste ceva vreme va cunoaște un reviriment surprinzător datorat acestei perioade de concediu forțat. Lucratul de acasă în această perioadă a pus deja în evidență că doleanțe vechi și tărăgănate pot deveni realitate în câteva zile (și nu e vorba doar de așa-numita informatizare!).
Hrana și masa pe perioada de izolare. Greutăți întâmpină cei ce ajunseseră dependenți de hrana de la alții (local, comanda adusă acasă etc.). Măcar din curiozitate, cei mai mulți au încercat mici implicări dincolo de un ceai, o omletă, cartofi prăjiți și altele asemenea. Un om complet trebuie să fie atent și priceput la ceea ce mănâncă; nu încape îndoială aici. Azi o încercare, mâine alta, mai un eșec, mai o reușită, încet și ferm se instalează o altă relație cu propriul corp, o stare de încredere, un respect de sine, o stare critică benefică propriei sănătăți, o atenție și pricepere în alegerea alimentelor, chiar o trecere de la dictoane însușite la convingeri ferme generate de propria experiență și personalizată la maximum. Mulți vor abandona modele impuse de cohortele de sfătuitori și „chef“-i de pe la diversele localuri cu ștaif și televiziuni și vor descoperi că și produsele indigene, proaspete și bine cunoscute de corpul nostru (de la generațiile antecesorilor, pe filieră genetică) sunt nu doar bune, ci au și un „ce“ al lor pe care nu-l putem descrie, dar îl simțim atât de profund. Din statul acasă, laolaltă, ca într-o duminică ce nu se mai oprește, trebuie luată partea cea mai bună: ritualul mesei ar putea deveni pentru generația tânără (în multe cazuri deja trecută la formula mâncatului peste tastatura calculatorului și la meniul personalizat – câți trăiesc într-o casă, atâtea meniuri!!) o realitate pe care o mai găsesc povestită în vremea bunicilor, o realitate plină de stare de bine, o realitate care să fie căutată în viitor. Pentru că e atât de sănătoasă!
Odihna într-o perioadă de „odihnă obligatorie“, cum este izolarea, carantina și diversele forme care toate au în comun ideea rămânerii între pereții casei multă vreme poate deveni lesne o stare agasantă, asimilată privării de libertate și greu de suportat pentru persoanele irascibile, cu probeleme de sănătate, hipermobile și exagerat de active. Dar este și un prilej de a ne ocupa de studierea propriei persoane și a face mai mult decât să constatăm că pentru noi nu merge, „nu sunt făcut să stau închis în casă!“. Când este vorba de sănătatea întregii comunități, nu mai punem în față „persoana mea“. Riscăm rigorile perioadei (ordonanțe militare!). Trebuie știut că un om integru este capabil să-și strunească biologia și învățătura în situații critice. Elevii școlilor din secolele trecute aveau o disciplină care se numea „Ascultarea“: în timpul orei (o oră întreagă!) trebuiau să stea cuminți în bancă, fără nici o șoaptă sau manifestare copilărească, alături de profesorul lor. Era un exercițiu solicitant, de neînchipuit pentru elevul de azi. Dar marile spirite ale trecutului au avut notă bună la Ascultare.
Timpul pentru odihnă rămâne cam același cu cel din perioadele normale, dacă activitățile sunt consistente și plăcute. Pentru a avea un somn bun, chiar stând mereu în casă, este bine să dormim noaptea (este adevărat că somnul dinainte de miezul nopții este cel mai odihnitor) și să nu dormim prea mult dimineața. Peste zi, activitățile de odihnă activă, dacă nu sunt solicitante, ar fi bine să fie îmbinate cu momente de mișcare fizică: chiar dacă nu avem în casă echipamente specializate pentru cultură fizică, putem improviza: grinda superioară de la tocul ușii pentru tracțiuni în brațe, niște bidoane (din plastic) cu mâner, umplute cu nisip sunt gantere perfecte pentru exerciții ale brațelor, scaunele și marginile paturilor ne dau posibilitatea solicitării trunchiului. O hrană neconsistentă seara devreme și abținerea de la efort fizic seara târziu, asigură un somn bun.
sursa foto: Viva.ro
Ieșitul din casă. Pentru persoanele vârstnice (cum este și autorul rândurilor de față) ieșirea din casă este reglementată mai riguros: s-a trecut de la recomandarea abținerii de la ieșiri frecvente la ieșiri numai pentru aprovizionare (două ore, la mijlocul zilei ) și medic, apoi la indicația de a purta mască la ieșirea din casă și rezumarea la deplasarea în proximitatea locuinței. Sunt măsuri orientate spre protecția sănătății generale, îndeosebi a vârstnicilor.
Față de inventarul problemelor notate mai sus, sunt de neîndoielnic folos măsurile de mai jos.
- Păstrarea unei distanțe firești chiar și în casă, dar în exteriorul casei cei 1,5-2 m indicați ca distanță de protecție au rostul lor.
- Masca în exterior trebuie pusă peste gură și nas la intrarea în zona aglomerată. Pe drumul neaglomerat de ducere-întoarcere, pe care ar fi bine să-l face pe jos când mergem în zona locuinței, nu este de folos masca (o mască folosită excesiv este periculoasă). Este util ca la trecerea pe lângă alte persoane să ne abținem de la respirație (mai exact, nu inspirăm în zona de câțiva metri din preajma persoanelor). În măsura în care putem, procedăm la fel când trecem pe la casele din magazine, la intrarea și ieșirea din zone aglomerate etc., unde vom avea însă masca pe gură și nas.
- Chiar dacă ne revedem cunoștințe dragi, evităm consensual contacul fizic (mână strânsă, atingere corporală) și rezumăm discuția la maximum. Ulterior, putem compensa zgârcenia printr-o convorbire telefonică, mesaj/convorbire electronică etc.
Igiena din casă și la revenirea acasă de la ieșirile în exterior este bine să nu ia forme maniacale (nu doar nefolositoare, ci chiar periculoase). Ștergerea zilnică cu dezinfectant a principalelor locuri atinse cu mâinile (clanțe, mânere, chei) este suficientă. Spălatul mâinilor și a feței cu săpun se face după dezbrăcarea hainelor (și descălțare) și punerea lor la aerisit. Tot atunci se spală cu săpun și masca, iar după uscare se calcă cu fierul fierbinte. Sigur, realitatea de acum îi obligă și pe cei ce considerau o mare dezonoare descălțatul de pantofi la intrarea într-o casă să se descalțe: nu au de ales! Obiectele pe care le folosim este bine să fie dezinfectate mai frecvent decât de obicei (chiar și tastaturile echipamentelor electronice; acestea chiar trebuie șterse cu dezinfectant după folosirea de către alte persoane)
Apa de băut. Familia autorului acestor rânduri este dependentă de apa din rețeaua publică: bem apă de la robinet! Am făcut asta de mult timp (practic, totdeauna), dar, e adevărat, mai tot timpul o păstrăm întâi câteva minute sau peste noapte în recipiente pentru a mai pierde din conținutul substanțelor adăugate la stațiile de distribuție pentru asigurarea potabilității apei. Trecerea bruscă de la apa conservată (gen apa plată comercializată) la apa din rețea poate crea nedumeriri organismului, dar o trecere lentă e bine tolerată.
Spaimele din casă trebuie reduse la minimum. Trebuie înțeles că dacă vom consuma alimente crude (fructe, legume) trebuie să le spălăm după aceleași rigori (cu apă rece, chiar e bine să fie ținute în apă câteva minute mai înainte pentru descărcare eventualului exces de chimizare de protecție). Alimentele gătite trec pe la foc, unde temperaturile înalte ne asigură protecția. Temeri justificate sunt legate de consumul unor alimente proteice crude (pește, carne, ouă), deși nu au fost raportate motive (credibile) de îngrijorare. Anecdote valoroase se fac în aceste zile în legătură cu excese de zel (spălarea ambalajelor, a alimentelor). Nu am cumpărat cantități mari de alimente ca stocuri pentru o eventuală criză, din convingerea că lumea e croită altfel decât în vremea când o molimă era urmată sigur de o foamete. Mai mult, alimentele stocate prea mult timp se deteriorează și devin o pagubă nu doar pentru cumpărător, ci pentru societate în general.
Știrile proaste. Omul („animal social“) este o ființă care comunică mult, uneori exagerat de mult. Ce e mult nu e totdeauna și bun, dar este o necesitate pentru ființele croite cantitativ, luată în calcul și considerată corespunzător de către generatorii de informații. Pentru restul lumii, este importantă și calitatea informațiilor. Dar cine stabilește dacă niște informații sunt de calitate bună sau de calitate dăunătoare? Tocmai de aceea, sub pretenția dreptului la informație, lucrează cu spor și cei ce informează dăunător. Până la asigurarea protecției consumatorului de informație de către profesioniști dezinteresați și binevoitori, rămâne în sarcina consumatorului să se pregătească (adesea, singur) pentru un consum de informații netoxic și util intereselor sale.
Comportamentul consumatorilor în perioada premergătoare stării de urgență și în perioada de început a stării de urgență a fost, în general, unul de turmă, fiind influențat de modul în care mass-media a prezentat mai mult sau mai puțin tendențios realitatea. Astfel, comportamentul de consum al românilor a fost marcat de o serie de temeri, cum ar fi: teama de a rămâne fără hrană pe perioada stării de urgență despre întinderea căreia nu se știa mare lucru, fapt ce i-a determinat pe cei mai mulți să cumpere cantități mari de produse alimentare de strictă necesitate (mălai, făină, drojdie, ulei, zahăr, paste făinoase, ulei, carne, cartofi, ceapă); teama de îmbolnăvire a lor și a familiei i-a determinat să cumpere cantități mari de produse de igienă și de dezinfectare (hârtie igienică, detergenți, spirt și alte produse din această categorie). De pe urma acestor temeri au câștigat comercianții care vând astfel de produse, care au avut grijă să crească prețurile în medie cu până la 30%, ba să le dubleze și chiar să le tripleze la unele produse, și care timp de câteva zile au avut încasări cât pentru câteva luni. În această perioadă apare o nouă “clasă socială”, cea a îmbogățiților de pe urma crizei, care sunt de fapt speculanții care profită de fricile multora dintre noi și care nu sunt constrânși de nicio reglementare legală, iar cei care guvernează nu sunt preocupați să pună capăt speculei. Pe ansamblu, economia țării se stinge încet, iar așa zișii specialiști în molime susțin acest proces de distrugere a economiei prin predicții apocaliptice pentru România în privința duratei epidemiei și a nivelului îmbolnăvirii populației, fiind susținuți și de către o parte importantă a mass-mediei, care îi invită zilnic pentru a menține nivelul constant de adrenalină în populația României. Nici clasa politică actuală, în marea majoritate a ei, nu pare să iasă din acest registru apocaliptic, anunțând tot felul de măsuri economice catastrofale pentru populație și economie.
Material oferit de APC România
Citiţi şi
Ce mâncăm pentru a ne controla greutatea
Testele genetice – soluția pentru o viață lungă într-o stare bună de sănătate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
