Pot să renunț fără să clipesc la fripturi, la mezeluri ori la alte forme sub care poate fi consumată carnea de orice fel. Însă nu la asta. Biftecul tartar e singurul lucru care stă între mine și o virtuoasă carieră de vegetarian. De fiecare dată când am încercat să mă imaginez în această ipostază, ideea că va trebui să renunț la carnea crudă de vită în amestec cu minunăție de condimente m-a oprit imediat. Nu avea niciun sens, nu aș fi reușit.
Săptămâna trecută am vizitat un restaurant relativ nou, cu cronici bunicele pe alte bloguri ori site-uri de specialitate. De cum l-am depistat în meniu, alegerea a devenit ușoară: urmă să mănânc biftec tartar. Mare decepție! Biftecul mi-a fost adus la masă gata amestecat, în proporții bizare, lipsit de echilibrul atât de delicat și necesar între picant și sărat. Orice pasionat după tartarul de vită știe că acesta ți se pregătește la masă, că ospătarul este obligat să îți ceară părerea asupra preferințelor: cum îl preferați? mai picant, mai puțin picant? În plus, este obligatoriu să vezi cu ochii tăi ce ingrediente intră în compoziție și cât de proaspăt arată gălbenușul de ou. Nu vă mai povestesc aici despre cartofii prăjiți, care au fost și ei o dezamăgire: plini de ulei, excesiv de sărați, tăiați în fâșii transparente și nicidecum crocante ori pufoase. Mă rog, a două oară nu mă mai prinde nimeni acolo.
Ingrediente
350 - 400 g carne macră de vită, ideal tocată din cuțit; nu se întâmplă însă nicio nenorocire dacă cereți măcelarului să o toace în față voastră
După gust (adăugați treptat în combinație, că să nu aveți surprize):
– câteva linguri de capere sau o combinație de capere și castraveciori în oțet, tocați mărunt
– 1 gălbenuș proaspăt
– sare și piper negru, proaspăt măcinat
– ketchup
– muștar iute (de preferința Dijon)
– sos Worcestershire
– sos Tabasco
– ceapă tocată (cea mai bună e cea roșie, însă merge și din cea galbenă)
Pentru servit:
– cartofi prăjiți (opțional)
– pâine toast, proaspăt prăjită
– unt (opțional)
Unii mai adaugă pătrunjel verde tocat, puțin ulei de măsline, ou fiert mărunțit ori suc de lămâie. Bourdain și alții includ în rețetă două fileuri de anșoa mărunțite. Eu nu mă omor după niciunul dintre ingredientele din urmă (în biftecul tartar), așa că nu le-am pus pe lista.
Pregătirea e simplă: se pune carnea într-un castron suficient de încăpător, se adaugă restul de ingrediente și se amestecă bine de tot, cu o furculița, până când pastă de carne este omogenă. Se servește pe felii calde de toast, unse cu puțin unt – asta, cel puțin, este preferința mea. Cartofii prăjiți sunt mai puțin relevanți.
Pe Smaranda o găsiți întreagă aici, ca zână. A eficienței. 🙂
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
