Motto:
Tot ceea ce a fost scris de către bărbați despre femei trebuie considerat suspect, căci bărbații sînt deopotriva parte și judecător – Poulain de la Barrf, citat în deschiderea cărții ”Al doilea sex”, semnată de Simone de Beauvoir
Citii și eu textul unui domn care s-a gândit că e momentul să facă puțin rating agățându-se de textul unei feministe. O fi devenit bonton să faci rating pe seama feminismului, dar dacă tot comiți această eroare de civilitate, atunci cred că măcar argumentele nu trebuie să lipsească. Problema e că tocmai argumentele lipsesc.
Iar materialul m-a făcut să constat încă o trăsătură a misoginismului: e expresia fără echivoc a nesiguranței de sine, a unui bărbat fragil pe interior, imatur, aflat la granița dintre feminitate și masculinitate, neterminat emoțional și speriat de moarte că femeia de care e dependent l-ar termina ori l-ar părăsi dacă nu și-ar exercita asupra ei violența verbală, atitudinală, opresiunea masculină.
Să luăm deci punct cu așa-zisele obiecții.
”Mă obligați, doamnă să fiu misogin”. Misoginia e o alegere. Când bărbatul face afirmația de mai sus, recunoaște un lucru zdrobitor pentru sine și anume că nu are controlul asupra propriei persoane!
Și violatorul spune întocmai despre victimă. Logic, nu?
Dacă ești misogin, nu ești domn. Un domn adevărat n-are nevoie să paraziteze femeia cu nimic, ci știe să ofere și să se retragă la timp, cu eleganță. Un domn rămâne domn și când pierde.
Se descurcă de minune să se prezinte singur pentru a deveni popular, pentru că este în primul rând un mare OM. Nu-l cuprind emoțiile negative la vederea vreunei prințese, pentru că nu e nesigur pe sine, ci dimpotrivă știe ce tip de femeie dorește lângă el, și nu se sperie defel nici de feminitatea ei care da, îl domină în simțuri, nici de independența ei. Știe un lucru simplu, pe care nici un misogin nu e capabil să îl înțeleagă: o femeie iubită iubește, iar o femeie care iubește reface lumea lui Dumnezeu în cinci zile dacă trebuie pentru a-i susține pe cei dragi ai ei, inclusiv pe domn. Dacă e domn!
Misoginul preferă o cenușăreasă, o anulată emoțional și spiritual pentru că astfel poate rămâne neterminat ca om. Versiunea spitiruală a individului tolănit pe canapea, cu mâna în dos, care mârâie la sclava din bucătărie: ”Fă, adă-mi berea! Să fie și rece! N-ai venit încă???”.
”Am văzut eu prietenele, colegele etc” – Și noi am văzut bărbații. Așa, și? Vedem și femeile devenite troli care speră că susținând lenea ancestrală a misoginilor vor fi și iubite. Și nu sunt. Și nici nu vor fi. Paradoxal, o amantă pe undeva are dreptul să facă pe prințesa. Deci să fim toate amante, doamnelor. Poate așa scăpăm de sclavia de a fi parazitate de indivizi fără scrupule care nu reușesc să crească mari.
”Muieți mi-s posmagii?” Singurul argument din text este (parafrazez): ”femeia să nu se mai dea prințesă că eu n-am chef să duc gunoiul și sunt prea leneș să o aștept în mașină”. Argumentul bărbatului-divă care crede că dacă e posesorul unei hălci de carne în plus e suficient să îi fie justificată existeța. Universul îi e dator, iar femeia e neom, deci la bucătărie doamnelor, și fără ifose! Misoginii smiorcăiți ai planetei vă cer supunerea fără crâcnire. Fiți mulțumite că după ce ați muncit 14 ore pe zi, la serviciu și în casă, seara își tropăie hormonii tot pe spinarea voastră.
Zi mersi, prințeso că nu ești frustrată de un asemenea mare ”har și beneficiu”!
IQ, EQ? Marea grijă a misoginului e empatia femeii față de semenele ei. Ca musulmanii din ISIS, consideră că femeia trebuie izolată, fără drept de apel, trebuie să-și urască semenele și să nu care cumva să îi pese că o duc rău. Știe misoginul că solidaritatea dintre femei va dăuna parazitismului domniei-sale.
Nu știu dacă și de ce femeile musulmane acceptă acel mod de viață. Oricât am vorbit cu ele nu mi-a fost clar ce cred. Poate nici lor nu le e clar. Însă nici un misogin vexat nu mă va convinge că ar trebui să nu-mi pese. Misoginul e incapabil să gândească un amănunt simplu, care femeii ar trebui să-i fie la îndemână: fetițele-mirese, copilele abuzate, chinuite, bătute, umilite, milioanele acelea de femei, oricare dintre ele ar putea fi și fiica ori nepoata lui. Însă misoginul nu are empatie nici pentru copiii proprii. Ar tresări puțin de emoție dacă, Doamne-ferește i-ar muri vreun copil. Poate. Dar nu e sigur. În schimb, toți ceilalți pot să crape și mai abitir. Prin asta misoginul își dovedește nu doar simțirea, ci și lipsa de empatie. El nu poate simți cu nimeni, e prea egoist și imatur pentru asta!
La potențialul contra-argument fals cum că ”fiica lui e bine-mersi cu el în casă” îi aduc doar perspectiva: anual, mii de femei din țara asta și din Europa se căsătoresc cu musulmani și pleacă în acele țări de unde provin bărbații lor. Dacă teoriile psihologiei sunt adevărate, aceste femei se căsătoresc cu acei bărbați tocmai pentru că au avut modele paterne de misogini în casele lor. Iar misoginul totalitar, în perioada de curtare, e un galant desăvârșit.
Dar îi va lipsi mereu generozitatea și maturitatea.
Complementaritate = OB? Marea grijă a misoginului este că ar greși uzul OB-urilor și prin asta i s-ar știrbi bărbăția, motiv pentru care se teme să le cumpere. Femeile sunt dependente cu ifose dacă își permit să roage masculul din dotare să pună și aceste obiecte în coș. El are doar drept de uzufruct!
Evident, nici prin cap nu-i trece misoginului că el ar putea face cumpărături. Și-a luat ”utilajul” din dotare pentru toate necesitățile, inclusiv pentru cele de cărăușie.
Hominus vexatus
Misoginismul, că vă place că nu, a generat feminismul prin aberațiile înșirate de atâtea generații de masculi producători de carne de tun, pentru care femeia n-a fost om, dar culmea, dădea naștere unor oameni cu condiția ca aceștia să fi posedat cei țâșpe centimetri de carne în plus. Halal motiv să fii considerat om!
Din nou, mă bucur că fie și rarissim mai am ocazia să urmăresc, fie și de la distanță bărbați adevărați. Sunt un spectacol uman cu adevărat senzațional spre deosebire de grotescul spectacolului oferit de misogin și tribul său. Iar în tribul său se află mereu și o femeie care de mic a căutat să-i satisfacă toate mofturile, poate încă insistă să-l trateze ca și când ar avea cinci ani, deși poate are vreo 50 și care, prin comportamentul ei s-a asigurat că specimenul biologic numit misogin se va perpetua. Undeva, într-un alt trib, un mascul păros și primitiv va asigura următoarea victimă a specimenului sus-numit.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
