Dacă veți încerca să aflați peste ceva vreme, când se va fi sfârșit războiul, de ce se gripează din nou relațiile dintre puterea de la București și guvernul de la Chișinău, nu căutați explicații sofisticate în geopolitică sau în vreo inteligență strategică misterioasă (și puțin probabilă) a oamenilor noștri politici.
Nu, răspunsul viitoarei răciri a relațiilor româno-moldovene se află în aceste două imagini (și în mesajul care le însoțește). Maia Sandu și oamenii din jurul ei sunt un pericol pentru politicienii constipați și nepricepuți de la București, iar asta e resimțit, desigur, ca o amenințare.
Presentimentul meu de profan în ale geopoliticii este că puterii de la București îi fac teribil de rău comparațiile de acest fel, asemenea imagini și un asemenea stil de a face politică: în simplitate și modestie, în naturalețe și competență. Nu-mi aduc aminte să fi văzut în România ultimelor trei decenii oameni politici români, bărbați sau femei, care să fie atât de spontani și de dedicați poporului lor. Nu-mi aduc aminte să fi văzut oameni educați care să conducă această țară: dimpotrivă, pe zi ce trece România bate noi și noi recorduri de impostură în funcțiile vitale de decizie din țară. Nimeni nu a înțeles nimic din cum se conduce o societate azi, așa că noi mizăm în continuare pe plagiatori și iliterați, pe descurcăreți, prieteni și pile.
Uitați-vă deci bine la aceste imagini și gândiți-vă că mai există speranță, că mai există oameni simpli și dedicați țării lor.
Maia Sandu și președintele Consiliului European, Charles Michel
PS: Și mai este ceva : cu Maia Sandu avem șansa de a reînvăța să iubim politicienii (și de a reîncepe să ne iubim pe noi înșine ca cetățeni ai acestei țări). De a reînvăța că ei nu sunt niște monștri corupți, că ei nu sunt toți „aceeași mizerie”, că ei se află realmente, zi de zi, în slujba noastră. Că sunt oameni dintre noi, ca noi și că puterea nu le-a sucit mințile, ci i-a făcut mult mai responsabili și dedicați grijilor oamenilor de rând.
Adaug aici comentariul luminos al lui Carmen Dumitrescu: “Multă lume e impresionată de Maia Sandu, mai ales după publicarea imaginii sale lângă un avion low-cost, în haine super normale, fără rochii înflorate, fără tocuri de cinșpe. Deși pentru un om care a trăit în civilizație, imaginea e firească. Un politician nu e Dumnezeu, nu e rege, nu e artist. E un slujbaș al poporului, ca să fac o referire la un alt politician normal, care se comportă firesc, și anume Zelenski. Numa’ că noi, ăștia din România, nu prea avem de unde să știm cum se comportă un politician normal, pentru că noi, de fapt, de zeci de ani nu mai avem politicieni. Adică slujbași ai poporului. Avem, în schimb, niște lepre care abia așteaptă să-și ia funcția în primire ca să schimbe treningul cu costumul de firmă și cursele low-cost cu alea de clasa întâi. Și mai sunt unii care vor funcții ca să poată fura sau combina gagici. Așa că e normal să ne impresioneze Maia Sandu. Dar doar pentru că suntem români. În lumea adevărată, politicianul e un simplu om, care muncește până la epuizare ca să nu i se termine mandatul înainte de a face ce a promis. Pentru că i-ar fi rușine… Și care n-are timp să-și ia rochia cu flori de la Chanel sau costumul Armani sau cine naiba mai face rochii și costume pentru snobi. Pentru că, apropo, omul cu bani nu va purta niciodată firma la vedere. Numai ăla care a suferit de sărăcie și e un munte de frustrări vrea să se știe că are ochelari de la Gucci”.
Profesor universitar, fost diplomat, Ciprian Mihali este autorul Dicționarului subiectiv de cultură civică.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! Opinia ta contează.
Trimite-ne textul în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro. Mulțumim.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
