Abia așteptam să plec la el. Nerăbdarea era echivalentă cu a unei adolescente care fugea de acasă să-și îmbrățișeze în sfârșit marea iubire.
Lui nu-i plac surprizele. Așa că am tatonat terenul cu o lună înainte.
– Unde-ți petreci Crăcinul?
– Mă exasperează întrebarea asta, mi-a răspuns el. Uite, o să-l petrec acasă anul ăsta, deși văd că mai toți cunoscuții se laudă că merg prin locații exotice sau stațiuni de lux. Eu voi sta anul ăsta acasă.
Era exact răspunsul pe care-l așteptam, dar nu mi-am exteriorizat în niciun fel bucuria. Acasă, însemna pentru el casa în care locuiește cu chirie undeva în Regatul Unit. Acolo lucrează, acolo va petrece singur Crăciunul. Era un monent destul de delicat, dar m-am încumetat să arunc puțin gaz peste foc.
– Și nu crezi că va fi deprimant?
– Nu. Nu vreau să merg la rude. Nu mă simt bine acolo. În plus, m-aș întrista și mai tare văzând că ei sunt fericiți alături de copiii lor, în mediul cald pe care numai o familie îl oferă în preajma sărbătorilor. Am nevoie de liniște, vreau să-mi pun ordine în gânduri. E greu singur, dar anul ăsta voi sta acasă. Nu vreau să cheltui niște bani ca să-mi alimentez nefericirea.
Îl înțelegeam, dar nu-l puteam lăsa singur. Nu acum, când nimic nu ni se mai împotrivea. Nici timpul nici circumstanțe nefavorabile de altă natură.
Ne cunoaștem cam de șapte ani. Timp în care am fost un cuplu care împărtășea iubirea și problemele personale, fericirea, exaltarea și deznădejdea… la distanță, dar destul de intim pentru ca multe din detaliile vieților noastre în particular să nu fie spuse celuilalt fără niciun fel de jenă sau lipsă de încredere. Șapte ani în care el a căutat stabilitatea financiară menită să-l transforme într-un adevărat stâlp al unei familii. O familie pe care și-o dorea cu ardoare, dar pe care nu și-o permitea încă, zicea el.
Am intrat repede pe net să fac o rezervare la avion. Abia am reușit să găsesc un bilet, cu o escală de 17 ore, pierdeam prima zi de Crăciun prin aeroporturi, dar l-am luat cu speranța că măcar îi voi fi, în sfârșit, alături.
Am ratat ocazia asta de prea multe ori. Ba programul de la serviciu nu-mi permitea o deplasare de câteva zile, ba evenimente nefericite din viața mea ne-au dat peste cap planuri dinainte făcute… Dar acum, gata! Nimic nu ne mai stă în cale. Crăciunul petrecut cu el era împlinirea unuia dintre cele mai frumoase visuri ale mele. Gata! Nimic nu ne mai stă în cale! Nimic! Radiam.
***
24 decembrie
Ca de obicei, ne salutăm pe messenger.
– Unde faci Crăciunul? îl întreb în timp ce un zâmbet mare cât un croissant cu ciocolată mi se întipărește pe chip. Habar n-ai că mâine seară voi ajunge la tine, îi spuneam în gând precum un copil care abia așteaptă să vadă efectul șotiilor sale.
– De ce întrebi asta?
– He, he, he! Știam că te agasează amicii cu întrebare asta și te tachinam și eu un pic.
– Aaa.. da! Părea că uitase discuția avută cu mine pe această temă.
Răspunsul lui a venit imediat și a avut efect de detonare nucleară.
– M-a invitat acum câteva zile o amică să fac Crăciunul cu familia ei undeva, aproape, într-un orășel.
What??? Abia țineam în frâu avalanșa de întrebări care mi se rostogolea în minte.
„O amică? Cu familia ei? Nu mai stai acasă? Te-a invitat acum câteva zile și abia acum spui?”
A căzut cerul peste mine cu tot cu îngeri și demoni. De unde apăruse amica asta, așa, de-odată?
– Foarte frumos! Sărbători fericite și pline de iubire! i-am urat politicos, cu inima strânsă ghem și cu un tremur tot mai accentuat al corpului.
– Mulțumesc! La fel să fie și pentru tine! mi-a răspun și asta a fost tot.
Am închis telefonul. Eram în stare de șoc. Dar ce șoc!
„La fel să fie și pentru tine… la fel să fie și pentru tine…” Urarea lui îmi răsuna zeflemitor în minte în timp ce așteptam legătura cu operatorul agenției de bilete pentru a anula zborul.
De la capătul celălalt al firului, o voce suavă mi-a răspuns: în conformitate cu condițiile de rezervare ale companiei noastre aeriene, condiții cu care dumneavoastră ați fost de acord în momentul rezervării, această rezervare nu se poate anula, este nerambursabilă și netransferabilă. Vă vom trimite și pe mail răspunsul companiei la solicitarea dumneavoastră.
La naiba! Nu-mi venea să cred! Banii dați pe bilet, pierduți, un Crăciun distrus și un vis care plutea undeva în eter, spulberat pentru veșnicie.
Sărbători fericite și pline de iubire, dragul meu!
Guest post by Marianne
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Singura frumusețe care nu dispare niciodată
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
