O scriitoare scrie o carte despre o scriitoare care scrie o carte despre viața ei. Iar vortexul pornește chiar de la începutul cărții, te prinde, te amețește, te face să nu mai știi care e realitatea. Care este pragul dintre ficțiune și realitate, dintre realitate și destin, dintre viață și… Și?!
Nu ne spune nimeni când venim pe lume că viața o să fie așa și pe dincolo. Că o să fie greu, urât, că o să dăm peste oameni răi, peste suferință, durere fizică sau sufletească. Nu știe nici Sara Cristinei Lincu. Personajul principal al cărții încearcă să-și trăiască viața, să o înțeleagă, să iubească. În fuga ei prin viață, printre oameni și întâmplări, se rănește și rănește la rândul ei, fără să-și dea seama, fără să vrea.
„Liberă!”, al doilea roman de ficțiune al autoarei, este o încrengătură de evenimente cărora trebuie să le ții bine seama, pentru a putea realiza ce se întâmplă cu adevărat. Cine este bun și cine este rău, care personaj greșește și față de cine. Problema este că, odată deschisă cartea și intrat în labirintul ei, cititorul este prins în același vortex din al cărui vârtej se zbate să iasă și Sara, personajul principal al cărții. Construcția tramei este făcută cu atâta măiestrie, încât cel care urmărește firul povestirii ajunge și el să piardă simțul realității. Cartea se citește greu, cu pauze, pe îndelete, pentru că îți solicită gândirea, logica, nu-ți permite să te desprinzi, să pierzi ritmul, să-ți scape vreun detaliu. „Nebunia” este molipsitoare, se transferă și în afara paginilor, te acaparează și pune stăpânire pe tine până la finalul cărții. Când ai realizat că în carte se petrece ceva necurat, este deja ceva în neregulă și cu tine, cel care o citești. Pentru că începi să-ți pierzi reperele, să nu mai știi cine e bine intenționat și cine a luat-o razna. Începi să-ți pui la îndoială suspiciunile, să îți pierzi încrederea în logica minții și a sufletului.
„Liberă!” este o poveste atât de des întâlnită, încât te-ar putea duce cu gândul la o telenovelă. Ar fi amuzantă, îți spui, dacă nu ar fi o dramă. Chiar dacă e ficțiune, pare luată din viață, trăită la maximă intensitate, atât de personajele cărții, cât și de cititor. Nu e un roman polițist. Deși ar putea fi. Nu e neapărat un roman psihologic, deși ar putea foarte bine fi clasat în categoria aceasta, măiestria autoarei de a descrie stări, trăiri, incertitudini mentale și sufletești ne este deja bine cunoscută de la romanul Amn3zia.
De citit, meditat și de luat aminte. Cartea poate fi luată drept învățătură de minte: alegeți prietenii, iubirile, oamenii din preajmă cu multă grijă. Grijă în primul rând pentru propriul tău suflet.
„Am respirat adânc. Punctul final al unei cărți are mereu ceva din încărcătura unui sfârșit de lume, cu precizarea că aceasta, deși rotundă, completă, nu este pierdută, fiind repetabilă la infinit, cu fiecare nouă citire sau recitire.” – Liberă!, Cristina Lincu
Guest post by Cristina Spătaru
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
