Les Années folles sau acei ani nebuni, într-o poveste care se întâmpla mai ales la Paris! Pentru că oamenii n-au pierdut nicio clipă gustul pentru distracție și dorința de a se simți bine atunci. Acei ani nebuni, care peste Ocean s-au numit The Roaring Twenties (Anii furtunoși). O epocă sonoră (1920-1929), în care o lume întreagă își vindeca rănile sângerânde lăsate de Primul Război Mondial, căutând, în mod paradoxal, luxul, alături de bucuria de a trăi, de a iubi, de a dansa și de a-și permite tot ceea ce era, sau devenise, aproape tabu. Caviar, șamapanie, perle, ruj roșu, amor, păr scurt, dans, swing, fum și mult parfum. Casele de modă iau pulsul străzii și decid că numai creativitatea, eleganța, distracția și moda vor readuce zâmbetul pe fața femeilor însetate de viață, dar și a bărbaților …atâția câți rămăseseră.
Se face voit abstracție de sărăcie, tinerii fiind dornici să uite ororile războiului. Avizi de viață trepidantă, oamenii încep să ignore noțiuni ca ”frică și incertitudine”, trăind în ritmuri de jazz, în cafenele moderne, experimentând un mod de viață eliberată de convențiile sociale, în care femeia devine mai frumoasă, mai liberă și mai curajoasă. Moda haute-couture, ieșitul la restaurante scumpe seară de seară, colierele de perle interminabile peste rochiile tot mai scurte, fac un spectacol din fiecare dans frenetic. Mademoiselle Coco Chanel lansează celebrul citat: “In vremuri grele, îmbrăcați-vă elegant!” Jazz-ul e peste tot, e spleen baudelaire-ian, fum dens de țigarete lungi fumate ostentativ cu port-țigaretul lung și el, de către femeile tinere în mod deosebit. Se simte aromă de fum combinat euforic cu opiu, apar penele exotice care însoțesc ținutele feminine, purtate de tipe băiețoase. Pentru că femeile vor să-și tundă părul scurt, să-și dezgolească ceafa, să lase spatele vizibil către decolteuri uriașe, răscroite pe fața anterioară a rochiilor scurtate până la genunchi, fine încât se ridică în timpul dansului agitat, dezgolind picioare învăluite în ciorapi de mătase ”soie ecru”. Șiragurile de perle lungi cam de un metru, sau colierele din pietre pretioase vizibile, machiajul strident, rujul roșu, puternic, tunsoarea ”bob”, genele false sau încărcate de tuș, sprâncenele subțiri trase cu dermatograf negru intens, accentuate, toate scot în evidență femeia care lasă silueta eliberată de corset, se face vizibilă și foarte atrăgătoare.
O siluetă care nu se mai ascunde. Băiețoasele feminine ale anilor nebuni vor să trăiască clipa, fiind frumoase și fericite, libere, independente și luxoase. Emancipate. S-au săturat de ororile războiului și nu vor să se gândească la o eventuală criză, pentru că ”sărăcie” era un cuvânt tabu în anii nebuni. Les Années folles aduc în atenție modele feminine ca Marlene Dietrich, Josephine Baker, Arletty, Coco Chanel, Greta Garbo, Colette, Louise Brooks, Evita Peron. Tot atunci, legendarele reviste Vanity Fair, Harpers’s Bazaar și Vogue devin cele mai citite publicații.
Greta Garbo
La Revue nègre face furori în Paris, iar când Josephine Baker, o stea în plină ascensiune, intră pe scenă cu o centură din banane și atât, lumea e în delir! Jazz-ul cucerește Europa și ritmurile Charleston-ului răsună până la ziuă, când frumoasele „șampanizate” merg, aproape adormite prin aerul dur al dimineților devenite rarități, către case… Arletty e vedeta care dă adesea tonul în vestimentație, purtând tot ce e nou în revistele sale de music hall, dar și în particular. Celebră prin scrierile sale de mai târziu, respectiv ”Sido și Cârceii de Viță”, Colette era admirată și imitată în Rêve d Égypte. Orientalismul e în plină floare, atracția exoticului manifestându-se nu doar în vestimentație și muzică, ci și în dorința de miresme tari și senzuale.
Josephine Baker
Colette în Rêve d’Égypte
Deceniul furtunos se confundă deja cu modernitatea, epoca jazz permițând femeii moderne să-și câștige libertatea şi emanciparea. Un univers care se dezvoltă inspirându-se din mişcarea Art Deco. Moda anilor ’20 a marcat epoca de aur a modei: Jean Patou, Rochas, Lanvin şi, evident, Coco Chanel, care a dat tonul. Chanel a creat atunci celebra ”mică rochie neagră”, exact în 1926, piesă care va deveni un mit pentru femeile din întreaga lume. Paietele și mărgelele apar pe rochiile extravagante, sunt la modă pantalonii hipster, iar jachetele sau pantalonii largi, de talie mare şi , mai ales, o mare intenţie de a se distra, sunt la ordinea zilei. Un deceniu care a marcat istoria modei, cu momentele sale de glorie şi frumuseţe. Sfârşitul deceniului a fost, la rându-i, marcat de criza economică, perioadă care pune capăt cheltuielilor exagerate, dar nu interzice luxul, ci dimpotrivă, îl situează pe un piedestal la care, cu oarecare efort, încă se putea ajunge.
Da… dar există modă fără parfum?! Retorică întrebare! O femeie fără parfum e o femeie fără viitor, spune Chanel, parafrazându-l pe Paul Valery. Se spune că în 1921, Coco Chanel se întâlneşte pe Coasta de Azur cu Ernest Beaux, ex-parfumier la curtea Rusiei (i se spunea şi “rusul”), la Cannes, unde Beaux avea laboratorul de creaţie. Chanel avea deja o selectă clientelă, dar nu avea o semnătură parfumată unică, acea semnătură de neuitat, care îi obligă pe marii designeri de modă să aibă cel puţin un mare parfum în colecţiile lor.
Se ştie că moda Chanel este o modă fabricată, croiul fiind riguros, iar cusătura perfectă. Chanel nu credea în moda “care nu coboară în stradă” şi bine făcea! Şi pentru că o rochie e “făcută”, e croită, oarecum “artificială”…. și parfumul trebuia să i se asorteze perfect. Asta cerea Chanel, uimindu-l pe Beaux care, inspirat de amintirea Rusiei din care sosise, a regăsit senzaţia soarelui care străluceşte la miezul nopţii dincolo de cercul polar şi în vecinătatea lacurilor răcoroase. Mirosul acestui parfum trebuia să fie atât de feminin, încât oricine l-ar purta, să devină feminin, fie că e femeie sau un pardesiu! Beaux a făcut 9 parfumuri, 9 mostre pentru mademoiselle Coco Chanel, din care ea a ales a cincea sticluţă, aşa că noul parfum s-a numit No 5.
A fost lansat odată cu colecţia de vară a anului 1921, în 5 Mai, din nou cifra 5, norocoasă pentru Coco. A parfumat Anii Nebuni cu feminitatea-i covârșitoare, senzuală, unică, inconfundabilă. Legenda spune că No 5 nu a căpătat nici un rid şi nu a îmbătrânit deloc, fiind astăzi la fel de atrăgător şi feminin ca în ziua în care inspirata Coco Chanel l-a ales. Tot Chanel spunea:” Eleganţa este imposibilă fără parfum. El este accesoriul invizibil, ultimul şi cel care nu poate fi niciodată uitat”. Peste câteva note de neroli, floare de portocal amar, şi anasonul, și Bourbonul îi îmbogăţesc aroma. Aldehide! Și flori care devin abstracte într-un parfum care devine abstract, la rându-i, şi foarte feminin, potrivit în orice anotimp şi aproape la orice ţinută, în funcţie de cantitatea utilizată. Un parfum prea iubit ca să nu fie recunoscut de aproape oricine. Şi care nu se uită niciodată.
Menit să parfumeze anii nebuni, să fie spiritul înmiresmat al acestora, exact la mijlocul deceniului căruia îi era permis orice, apare Shalimar de Guerlain. Expoziția de Artă Decorativă din Parisul anului 1925, aduce creația Casei Guerlain în atenția publicului axat pe orientalism, artă neagră, pe modernitate și noutate. Exotismul, emanciparea femeii, încrederea în sine, marchează epoca femeii libere de prejudecăți, cu un mare respect de sine tocmai pentru că poate decide singură pentru ea și alege să trăiască frumos. O femeie care vrea un parfum care s-o învăluie ca o a doua piele, dar care să nu semene cu nimic ce s-a mai folosit. Și atunci, la Grand Palais, alături de alte lucrări de artă, apare Shalimar și vrăjește omenirea. Jaques Guerlain decide să toarne etilvanilină (vanilie de sinteză) în deja celebrul parfum Jicky, iar rezultatul este o capodoperă olfactivă, deoarece acela care nu simte așa cum trebuie parfumul Shalimar, se spune că nu înțelege nimic din toată această artă care înseamnă parfum. E o frază devenită leit motiv al epocii în lumea mondenă. Nu e neapărat necesar să folosești un anume parfum, dar e obligatoriu să-i stabilești meritele, dacă ai pretenții de la el.
Shalimar sau ”templul iubirii” în limba sanscrită, e locul care a adăpostit iubirea dintre împăratul Jahan și Mumtaz Mahall. După moartea prematură a iubitei sale soții, Jahan construiește minunea numită Taj Mahall. Shalimar îl inspiră pe Guerlain în crearea celebrului parfum. Odată deschis frumosul flacon, se răspândește o boare de bergamotă proaspătă. Inima parfumui ne învăluie cu cea mai prețioasă ambră, intensă și dulce doar atât cât să ne placă. Apoi vin din urmă trandafirii și iasomia, ca totul să se așeze voluptuos pe un pat de vanlie, opopanax, boabe de tonka, iriși, styrax, tămâie și patchouli. E pudrat, e rafinat, e oriental, e senzual, e sublim. E magistral și oricât îl inspiri nu te plictisește, ci dimpotrivă, dorești să-l inspiri din nou. Are aproape un secol de existență și încă e iubit, căutat ș prețuit. E încununarea olfactivă a anilor nebuni, e amprenta de miresme a unei epoci pe care aproape toți cei întrebați spun că le-ar fi plăcut s-o trăiască. Atenție, Shalimar nu se poartă ziua, dar după masă și seara totul îi este permis. E un parfum care cere eleganță, așa că oferiți-i măcar atât în schimbul seducției cu care vă înarmează.
Și pentru că tot a venit și criza în 1930, și încă una mare de tot, Jean Patou a lansat, ca o ripostă în plină criză de pe Wall Street, parfumul Joy! În 1930, lumea e sărăcită, clientele devin incapabile să mai cumpere… Și iată strategia lui Jean Patou: un cadou special, o bogăție într-un flacon scump, destinat celor mai fidele cliente ale Casei Patou… E Joy! Și e bucurie, nu-i așa, doamnelor?! Să uităm că suntem sub presiune și să ne amintim de spusele domnișoarei Chanel, să sfidăm criza și să ne parfumăm bine! Jean Patou îl delegă pe celebrul Henri Alméras să aleagă cele mai scumpe ingrediente pentru a crea cel mai bogat parfum, doldora de trandafiri scumpi. Cu ce îl vor cumpăra clientele? Hm… se vor împrumuta sau vor aștepta, așa cum Joy le va aștepta să-și revină. Da, dar dacă o femeie vrea ceva, obține! Și uite că Joy a devenit preferatul lui Constance Bennet, Louise Brooks , iar mai târziu, Jackie Kennedy nu s-a mai despărțit niciodată de el. Rose de Mai, iasomie și mulți trandafiri bulgărești, un tușeu de tuberoză și unul de ylang ylang desăvârșesc această minunăție olfactivă, extrem de rară și scumpă. În flaconul său de cristal Baccarat , Joy rămâne unul din cele mai sumpe parfumuri din lume, echivalentul a ceea ce un Rolls Royce e printre mașini: luxos, de înaltă calitate, rarisim, destul de greu, dificil de purtat și foarte anevoie de găsit. Se face doar la comandă, acest parfum lansat în plină criză.
Anii nebuni, o frumoasă și necesară nebunie, oaza de bine și libertate, înainte de iadul care a urmat. Să ne amintim acum doar ce-a fost frumos și să dansăm în ritm de Charleston.
Pe Mirela o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
