Misseducation of womenfolk: Lecţia acelor bunicuţe
Încep prin a spune că nu-mi plac nici emisiunile lui Măruţă, nici emisiunile Simonei Gherghe. Îmi dau senzaţia unor vulturi care se rotesc în jurul unui muribund şi freamătă de nerăbdare să ia prima înghiţitură, când victima e încă vie, dacă s-ar putea.
Însă de câteva ori, zappând cu plictiseală, am prins şi câteva secunde din emisiunile lor. Iar de câteva ori, am văzut fragmente din nişte vieţi în faţa cărora ar trebui să te smereşti, nu să le scoţi la mezat.
Bunici şi străbunici care, la vârste venerabile, s-au apucat să crească copiii unor nepoţi sau strănepoţi atât de iresponsabili, că nu mă pot decât întreba cum de Dumnezeu, în infinita lui înţelepciune, le-a dat drept să rodească.
Şi o fac aşa cum pot. Chiar dacă pensiile sunt atât de mici, încât abia le ajung să-şi ducă vieţile de la o lună la alta, nu consideră că e greu sau că e un sacrificiu.
Aşa au trăit întreaga viaţă, sacrificându-se să ofere şanse mai bune altora. Copii, nepoţi. Şi când în alte părţi ale lumii, bătrânii ajunşi la vârsta de aur se relaxează, merg în croaziere sau învaţă o ramură de arte marţiale ca să nu se plictisească la azil (am văzut asta într-o emisiune pe Digi Life, preluată de pe DW, care m-a lăsat năucită), bătrânii din România se apucă să schimbe iar scutece şi să pregătească biberoane pentru copii. Şi care se luptă prin instanţe pentru dreptul de a face asta şi de a oferi nepoţilor sau strănepoţilor o familie, cât de nevoiaşă şi cât de amărâtă, ca să nu ajungă în braţele atât de reci ale carităţii instituţionalizate.
Nu mă pot simţi decât umilă în faţa acestor uriaşi care-şi poartă greutăţile precum Atlas, fără să se plângă şi fără să îngenuncheze.
Aşa că, data viitoare când vă mai simţiţi tentat să aruncaţi vreun vituperant „te caută moartea pe acasă, babo/ moşule şi tu umbli în oraş”, gândiţi-vă că acest senior poate fi unul dintre aceşti titani tăcuţi. Şi chiar dacă n-ar fi, are aceleaşi drepturi ca şi tine să fie acolo.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
