Ajuns în Mangalia, m-am gândit să fiu original. „Hai să pozez lebede!” – îmi zic.
– La pozat?, la pozat?… – mă întrebă un lebădoi.
– Mda… – răspund, cât mai evaziv cu putinţă.
– Ceva pâine n-ai? – continuă păsăroiul.
– Păi, abia am ajuns – explic.
– Normal, aşa spun toţi! Cică, abia au ajuns, de aia n-au pâine, n-au hamsii, n-au cornuri cu ciocolată, dar – în schimb – au aparate de fotografiat! Futu-i!…
Ce să fi zis? „Să-i promit ceva!” – mă străfulgeră.
– Vă voi introduce într-o operă nepieritoare!
– Mulţam! Au mai făcut-o Hans Christian Andersen, Camille Saint-Saëns, Ceaikovski… Chiar Modest Musorgski, în Hovanşcina, vorbeşte despre „Lebăda Albă”, semnul heraldic al familiei Hovanski.
Ridicai din umeri, căci dialogul mă depăşea. Ca să fac pe nebunul sau, mai exact, să arăt că nici eu nu-s chiar aşa de prost, licitai:
– Şi Selma Lagerlöf…
– Aia-i cu gâşte! – punctă masculul alfa.
„Asta e, am încercat!” – îmi spun.
– Păi, ce pâine vreţi? – întreb.
– Feliată, din aia cu trei lei.
Ăsta n-a auzit doar de Ceaikovski, ştie şi preţurile! Merg la prăvălie şi mă întorc cu o pâine feliată şi cu un pachet de biscuiţi Petit Beurre.
– Eşti un domn! – îndulci păsăroiul tonul. Pentru că te-ai gândit la biscuiţi, îţi vând un pont! Igor Strelkov se află în Mangalia! Poartă chipiu, că e sub acoperire, precis pune la cale ceva… De fapt, ce ne mirăm? Lebedinoie Ozero, Marea Neagră – Lac rusesc!
„Strelkov!” – exclam în gând, în vreme ce rupeam din feliile de pâine feliată. „Până aici ţi-a fost! Igor Strelkov, Igor Strelkov, de mine n-ai să scapi nici în… cuib de lebădă de te-ai ascunde!…”
Citiţi şi
baby – poem modern scris de o fată lăsată baltă cu tot cu iubirea ei
Datarea produselor alimentare nu are legătură cu siguranța consumului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
