La voi cum este? La voi în viață e bine? E frumos și drept? Trăiți în adevărul absolut și la prima abatere de la normele general acceptate de societate vă faceți harakiri?
Tot citesc pe Catchy articole scrise ba din perspectiva soției, ba din cea a a amantei. Ok, zic. Povești de viață ale unor oameni cu un trecut și o experiență proprie îmi sunt destăinuite. Sunt scrise de niște oameni care vin și își pun sufletul pe tavă. Apoi vin comentariile. Hoarde de homo sapiens, însetate de sânge, pline de venin și doxa de sfaturi care mai de care. Văd oameni cărora le este suficient un crâmpei din viața cuiva, fără alt context, și se simt năpădiți de spirit justițiar și facere de “bine”. Acești oameni iau o destăinuire și o socotesc ca pe o invitație la intrat cu bocancii în viața cuiva. Ce mă uimește este că toți suntem de acord cu zicala: dacă nu ai ceva bun de spus, mai bine taci. Dar nu toți tac.
La ce mă gândesc în continuare este că, în casele “sfinților” fără de păcat, sunt copii. Copii care vor duce mai departe mentalitatea părinților. Nu contest că o urmă de morală se află într-unele dintre comentarii. Dar modul agresiv de exprimare reușește să dea o grațioasă lovitură cu barda în bunele intenții.
Ce ușor vă este unora să spuneți: “pleacă din relație!” Nu, zău? Ia să analizăm un pic. Știm de ce stă persoana în relație? Nu. Știm dacă ar face față din punct de vedere psihic? Nu. Dar, cu toate acestea, noi ȘTIM că persoana trebuie să plece. Asta e ca aia cu dat sfaturi medicale pe Facebook.
Sunteți gata să vă asumați responsabilitatea unui astfel de sfat? Responsabilitatea morală, desigur. Nu cred că și-ar deschide cineva ușa casei pentru a primi o femeie cu un copil de mână, care a plecat pentru ca așa a citit ea pe internet.
Văd oameni grăbiți să jignească o femeie care a iubit un bărbat însurat. O curvă! Dar ce știm despre acea femeie? Așa este… Nu contează. E doar o curvă. Nu este nici măcar un om, cu carne, oase, sentimente, visuri și lacrimi pe pernă. Nu mergem până acolo cu gândirea. E mai ușor să pui o etichetă când nu ai o față, un nume sau o poveste de viață.
Nu știu la alții cum este, dar la mine în viață nu este perfect. E frumos, nu mă plâng, dar am făcut (și poate încă fac) și lucruri de care nu sunt mândră. Aia e! Mergem mai departe. 🙂
La voi cum e? E perfect?
Citiți și Păi, eu te-am pus să te faci curvă?
Guest post by Maria Vlad
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
