Plimbându-mă, anul trecut, prin vechiul Parc al Rozelor din orașul meu natal, în perioada stării de urgență această activitate recreativă fiind o adevărată gură de oxigen, atât la propriu, cât și la figurat, nu am putut să nu zâmbesc la citirea mesajului adresat unei domnișoare.
Firește că nu aș trage cu ochiul în telefonul cuiva, să citesc mesaje care nu mă privesc. Doar că mesajul cu pricina nu era pe telefon, ci scris, cu litere de-o șchioapă, pe pavajul crăpat al aleii. Așa găsise de cuviință vreun adolescent exuberant să-i facă declarație de dragoste iubitei: cu un mesaj tip grafitti pe aleea pe care probabil se plimbau mână-n mână deseori.
Mă întrebasem, cu ani în urmă, dacă n-am fost oare prea exigentă atunci când am anulat o întâlnire cu un băiat cât se poate de drăguț, doar pentru că nu pusese corect o cratimă în sms. Pe lângă minciună și infidelitate, iată cum am mai adăugat eu pe lista de „așa nu”, într-o seară de sâmbătă, o greșeală de neiertat: cratima.
Am aflat însă ulterior că mai fuseseră câteva întâlniri ratate și în rândul prietenelor mele, fix din cauza nesuferitei de liniuțe. Nu eram, așadar, singura.
De ce oare nu s-o studia gramatica în liceu?!
Sora mea încercase să-i vină în ajutor tânărului, fiind de părere că unii băieți, mai zburdalnici fiind, în perioada școlii generale, atunci când practic se pun bazele limbii române, în special ale gramaticii, au alte preocupări mai atractive decât să fie atenți la explicațiile învățătorului în legătură cu o simplă liniuță sau virgulă. Iar dacă nu au dascăli dedicați, rămân cu astfel de lacune toată viața, chiar dacă sunt inteligenți, ba chiar, mai târziu urmează profesii cât se poate de onorabile. Altfel ar sta lucrurile, poate, dacă materia ar fi reluată în liceu.
Bineînțeles că nu generalizez, ba, încă, „în apărarea” băieților, pot chiar să menționez că e posibil ca ei să fie mai buni decât noi la matematică. 🙂
Cu amuzament îmi amintesc cum, la ora de matematică din liceu, profesorul a surprins-o pe una dintre colegele mele studiind de zor comentariul la limba română. Doamna profesoară de română era destul de exigentă, neezitând să pună nota 3 oricui se prezenta cu lecția neînvățată. În schimb, domnul de matematică era mai indulgent, așa cum probabil sunt mai toți profesorii care predau trigonometrie claselor de fete de la profilul de limbi străine. Și totuși, nu și-a ascuns indignarea atunci când și-a aruncat ochii pe cartea de Coșbuc a elevei:
– “Fire de tort”! Ia te uită, învață să gătească în ora mea…
Noi însă ne-am ascuns zâmbetul, de teama vreunui extemporal cu multe integrale.
Dar să revenim în zilele noastre, la mesajul tânărului exuberant de care vă povesteam mai devreme. Mesaj pe care ploile de peste an încă nu l-au șters, lăsându-l la fel de actual cum sper sa le fie celor doi și povestea de dragoste. În ciuda exprimării, probabil că a fost sincer atunci când s-a decis să-i facă în acest mod inedit mărturisirea: “Te iubesc băi Roxan-o!”
Sunt curioasă ce-o fi zis Roxana. 🙂
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
