Nu am curajul să deschid următorul subiect fără o anumită muzică pe fundal.
Căprui, negri sau albaştri, fie şi verzi, ochii femeii ideale trebuie să fie adânci, să te uiţi în ei şi să simţi cum te scufunzi în apa mării sau că eşti prizonier undeva în străfundurile lumii, din irişii ei venind o singură rază de lumină, salvatoare.
Părul femeii ideale trebuie să fie precum drumul vieţii din prevestirile ursitoarelor. Gros, să nu te lase să te abaţi de la el, mătăsos ca să nu oboseşti jucându-te în el.
Femeia ideală are sânii precum piatra în mâna sculptorului. Îi atingi şi tot ce visezi se materializează, ca şi cum o zână de care n-aveai habar că există s-a milostivit de tine.
Picioarele femeii ideale trebuie să decoreze dormitorul ca şi cum zidurile asta aşteptau ca să prindă viaţă, iar patul a găsit în sfârşit impulsul de a se transforma în corabie şi de a porni spre ţărmuri necuprinse în nicio hartă.
Vocea femeii ideale trebuie să fie precum chemarea îngerilor, estompată de cântul amăgitor al sirenelor din mitologie, să topească o religie în alta, singurul fir călăuzitor fiind păcatul…
Ideal mai e şi ca toate aceste femei ideale să se înţeleagă între ele şi să te iubească deopotrivă…
Pe Alecu îl găsiţi, tot, aici.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Împreună până se va face târziu în noi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
