Îţi mulţumesc că ai plecat, că m-ai părăsit într-o zi de primăvară, caldă, obraznic de însorită, ca toată înverzirea, înmugurirea şi înflorirea aia timpurie, le-am simţit ca pe un pumn în stomac, ca pe o nedreptate. Şi ploaia de lacrimi, ploaie caldă, insistentă, pătrunzătoare, care nu-şi găsea oprire, care nu-şi găsea alinare.
Îţi mulţumesc, iubite, că după săptămâni de agonie, am reuşit să mă ridic şi să traversez podul tristeţii. Că am văzut dintr-o dată cum curge viaţa fără mine, cum rănile lungi şi subţiri pe care mi le-ai lăsat în suflet sângerau încă, dar se întrevedea pojghiţa vindecării.
Îţi mulţumesc, iubite, că ai fost cu mine o bucată de drum!
Drum pe alocuri prăfuit, bătătorit, plin de flori, de verde, de culori, de fluturi, de cer, de răsărituri si de apusuri, de mine şi de tine.
Îţi mulţumesc că m-am îndrăgostit fără să aştept nimic în schimb!
Că am cunoscut ce înseamnă să-ţi pui sufletul în palma celuilalt, că am trăit freamătul, dorinţa, pasiunea, că am cunoscut deznădejdea, tristeţea, melancolia, nostalgia, aşteptarea, speranţa…
Îţi mulţumesc că n-ai crezut în mine, că mi-ai dat posibilitatea să cred eu, aşa cum n-am făcut-o niciodată. Să mă văd dintr-o dată mai frumoasă, mai zâmbitoare, mai optimistă, mai atrăgătoare, mai iubitoare, mai deşteaptă…
Îţi mulţumesc că ţi-ai dorit altceva, că-n inima ta n-a fost loc pentru mine!
M-ai făcut să înţeleg că o persoană care n-are curajul să-şi lase sentimentele libere, care nu ştie ce e generozitatea în iubire, care se opreşte brusc din iubit şi n-are curajul s-o spună, am înţeles că persoana aia, nu mi-o doresc în viaţa mea.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să înţeleg că merit mai mult!
Mai multă iubire, mai multă complicitate, mai multă sinceritate, mai multă înţelegere, mai mult respect, mai mult curaj, mai mult interes, mai mult ajutor, mai multă atenţie, mai multă dorinţă, mai mult „noi”. Mi le doresc pe toate şi le dăruiesc pe toate.
Îţi mulţumesc că dezamăgirea pe care mi-ai provocat-o n-a făcut din mine o persoană susceptibilă şi închisă, că nu mi-am pierdut încrederea în oameni. Că iubirea pe care mi-o doresc eu respiră lent, nu gâfâie.
Îţi mulţumesc că ai înrădăcinat în mine convingerea că-mi trebuie puţin, dar acel puţin trebuie să-mi aducă linişte. Că zâmbetul şi râsul sunt medicamente, sunt parte din vindecare.
Îţi mulţumesc că lipsa ta de sensibilitate a accentuat sensibilitatea mea şi dorinţa de a nu răni niciodată cu bună ştiinţă.
Îţi multumesc că am învăţat să iert.
Nu din slăbiciune, ci din convingerea că numai aşa pot să privesc înainte fără amărăciune, fără resentiment.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să înţeleg că pentru mine cuvintele au importanţă, nu sunt petale căzute în indiferenţă, nu sunt frunze aruncate în vânt.
Îţi mulţumesc pentru emoţiile pierdute, sărutările nedate, îmbrăţişările netrăite. M-ai pregătit să le dăruiesc şi să le primesc de la altcineva.
Îţi mulţumesc c-o să rămâi într-un colţ; colţul meu de suflet, colţul meu cu amintiri care nu mai dor.
Îţi mulţumesc, iubite, îţi mulţumesc că te-am iubit…
Pe Marietta o găsiţi întreagă aici.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
