O hală imensă și extrem de friguroasă era locul unde-și desfășura ea job-ul. Într-unul dintre colțuri se afla biroul ei, foarte drăguț amenajat, pe care erau, la un capăt, vaze cu flori primite de la clienți și, în celălalt capăt, diverse ornamente de Crăciun. În interior era suficient de cald cât să nu stai și cu o blană pe tine, însă finețea și dulceața ei, pe care le regăseam în fiecare detaliu atent pus la locul potrivit, parcă mai încălzeau cotlonul acela. De cum ieșeai, dădeai peste praf mult, stive de saci de ciment, faianță, tablă, bare de aluminiu și tot felul de alte materiale de construcții.
– Cum reziști aici? – o întreb zâmbind ușor, încercând să-mi ascund îngrijorarea.
– M-am obișnuit… clienții sunt drăguți, bacșișul este zilnic, iar la final de lună mai avem fiecare, eu și-al meu coleg, încă un salariu. – îmi răspunse ea zâmbind la rându-i.
Prima dată când am interacționat, nu i-am fost prea simpatică. Mi-a amintit mereu că eram foarte gălăgioasă. Apărusem ca o arătare foarte mică, care plângeam atât de mult și îi mai și invadasem spațiul personal, încât a simțit nevoia să mă reducă la tăcere, vârându-mă sub pat, fix așa înfășată cum eram, la nicio săptămână de viața pe care o aveam, atunci, la prima noastră întâlnire. Cei doi ani în plus pe care-i are față de mine i-au dat curajul, puterea, dar și, pe bună dreptate, autoritatea de-a mă pune ”la locul meu”. Cam așa am aflat eu, pentru prima oară, ce-nseamnă să ai o soră mai mare.
Odată cu trecerea anilor ne-am mai împrietenit. Am avut de la cine învăța alfabetul încă dinainte de-a fi elevă, a avut cine să-mi poarte de grijă în școala primară, și nu numai, cine să-mi fie alături la toate serbările școlare, cine să mă învețe să cos hăinuțe pentru păpuși, să citesc cărți ori să ascult Yaki-Da, Ace of Base, Compact și Metallica. Practic, ea este frântura aceea omniprezentă în copilăria mea. Or eu în a ei?
Am împărțit pe Tiz, un ciobănesc german superb și-un Bițu, un motan care a crescut vreo 11 ani alături de noi. M-a încurajat la fiecare concurs de Miss la care am participat și a făcut-o chiar din culise, unde-mi așeza fiecare șuviță de păr sau îmi corecta fiecare grimasă mai puțin potrivită pe care o afișam, iar la final mă aștepta să mă îmbrățișeze strâns, în timp ce purtam, învingătoare, coroana pe cap.
Privind în urmă, gândesc că a fost născută să facă următorul ei job! Eram mici, în clasele primare și, pe lângă Șotron, Ața, Țară, țară vrem ostași, ne jucam ”de-a învățătoarea”. Bineînțeles că ea era învățătoarea, iar eu și ceilalți copii din bloc, elevii. Fiecare aveam banca lui, carnetul său de note, iar ea, firește, stăpânea catalogul! Și, iată cum, după ani, a devenit profesoară de Management și Marketing. Nu știu să-i fi spus vreodată, dar atunci am fost cea mai mândră de ea, fiindcă simțeam și vedeam că profesional este în locul pe care îl merita! Dar sufletește?!
Acum, cu atâția mii de kilometri între noi, mă tot întreb oare cum îți este ție, sor-mea? Oare ai cu cine râde așa colorat și inconfundabil cum o făceam noi? Oare ai cu cine te înțelege dintr-o simplă privire, așa cum am reușit noi întotdeauna? Oare ai tu cu cine asculta Wavin’ Flag a lui K’NAAN și să-și fluture pletele pe acordurile inițiale, spre amuzamentul tău? Oare ai pe cine întreba dacă ți-a rămas ceva între incisivi, când ieși la masă în oraș și nu te poți spăla pe dinți? Oare ai tu cu cine să-ți scrii bilețele de Crăciun și de Moș Nicolae? Oare ai tu cu cine merge la cumpărături să-ți alegi cele mai frumoase tocuri și cea mai potrivită rochie pentru evenimentul la care vei participa? Oare cui gătești acum salata aia de vinete, demențial de bună? Ți-o laudă așa cum o făceam eu? Dar puiul cu smântână? D’ăsta n-am mai mâncat de câțiva ani deja…
Pe undeva, știu sigur că nu am fost cea mai bună ”sor’ mică” și pentru asta, așa cum îți imaginezi, îmi pare rău, însă ce știu în mod cert, este că mi-am dat mereu silința să fiu pe placul tău… inclusiv atunci când, cu zeci de ani în urmă, nu i-am confirmat mamei că te-ai apucat de fumat.
Și… da, sor’mea, ÎȚI DUC DORUL!
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
Lucrezi de acasă? Iată cum să îţi creezi spaţiul perfect pentru muncă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
