Savura aşteptarea mesei de prânz, stând tolănit pe spate şi urmărind-o cum aşeza câteva fructe pe o frunză uriaşă. Aştepta, aproape cu nerăbdare, momentul când, sătul, avea să aţipească, alintat de razele soarelui mereu la fel de cald. Cântecele îngerilor răsunau diafan în văzduh. Pentru prima oară de când stăteau împreună, observă carnea ei mişcându-se, o privi aplecată peste viitoarea masă.
Ochii alunecară sub frunza de viţă. Sesiză diferenţele dintre ei şi îi plăcea ce vedea. Alegând cele mai bune fructe, trupul ei se desfăcea, se închidea, părea un deget care te cheamă. Un cuvânt nou îi veni în minte, ”provocator”. Ce o fi asta? Să nu uite să-l întrebe pe şefu’ ce-o putea însemna vorba asta nouă, care i-a venit în minte.
Avea un gol în stomac şi apoi simţi cum ceva împinge frunza lui în sus. Se ridică, întâi în coate, apoi în şezut. Ştia deja că trebuie să meargă la ea să o atingă. Frunza lui stătea deja aproape la orizontală. Mecanic, ajunse lângă ea, mâinile lui deja o mângâiau. Ea se întoarse spre el. În ochii ei se citea dorinţă. ”Dorinţă”, ”mângâiere”, să nu uite să-l întrebe pe şefu’ şi de cuvintele astea… dar cui îi păsa acum de şef? Cu mişcări stângace o atingea peste tot unde corpurile lor erau diferite, s-au îmbrăţişat şi apoi s-au întins pe iarbă. Mintea lui vibra, cântul îngerilor se schimbase, ritmul inimii era insuportabil…
S-au împreunat sălbatic… să-l întrebe pe şef şi de vorba asta, măcar de ar ţine minte toate cuvintele noi care-i veniseră în ultimele minute, ”plăcere”, ”geamăt”, ”orgasm”… ultimul chiar că suna ciudat, probabil nu înseamnă nimic!
Când au terminat, el s-a rostogolit de pe ea. Cu ochii păstrând ceva din jăratecul de mai devreme, ea întinse mâna spre fructele împrăştiate, ajunse doar la un măr. Nu-i plăcea la atingere, dar era prea obosită să caute alt fruct. Muşcă din ăsta, îi întinse şi lui. Îi era sete, aşa că muşcă şi el. Stăteau aşa, unul lângă celălalt, când ea zise:
– Nu cred că e bine ce am făcut.
– Eh, nu e bine… E foarte bine, spuse el, muşcând din nou din carnea ca de piatră a fructului. Zeama îi curgea pe lângă gură, răcorind locurile arse de sărutările ei… ”sărutări”, să întrebe şi de asta.
– O să ne întrebe de unde am ştiut să facem asta. Trebuie să găsim pe cineva, să-i spunem că ne-a învăţat altcineva…
Se uitară în jur, o pasăre se aşeză să ciugulească din fructele de pe jos. Nu, nu i-ar crede. O felină uriaşă, puternică, se apropie şi se aşeză la umbră. Nu, ar fi în stare să se răzbune pe ei. Deodată, auziră un fâşâit în iarbă, un şarpe lung se ascundea şi el de soare… Se priviră cu subînţeles. Zâmbiră, era perfect, urât, alunecos, fără picioare sau păr…
Până vor povesti ce s-a întâmplat, se mai îmbrăţişară o dată… era păcat să nu mai savureze ultimele momente aici… ”Păcat”, neapărat să-l întrebe pe şefu’ ce ar putea însemna şi acest nou cuvânt…
P.S.: “So Hott”, de pe albumul “Rock and Roll Jesus” al lui Kid Rock, face parte din perioada în care artistul încă ”se căuta” printre stilurile hard rock, hip-hop sau country, dar şi prin dozele de cocaină consumate cu iubita de atunci, Pamela Anderson. În 2007, albumul a fost nominalizat la două categorii Grammy. Între timp, chiar şi sub presiunea succesului lui Kid Rock, stilul country a evoluat atât de mult înspre rock, încât albumul lui poate fi încadrat fără rezerve la country-rock. “So Hott” a produs, la vremea sa, agitaţie din cauza versului ”I wanna fuck you like I’m never gonna see you again”, cenzurat în versiunile pentru radio şi tv.
În 2008, Country Music Association a acceptat în cataloagele sale un stil care deja se cânta cu succes în rândul iubitorilor de western, country hip-hop, sau country gansta, cum îi mai spun unii. Promotorii săi, Kid, Colt Ford şi Cowboy Troy, concertează astăzi şi înregistrează piese cu mai toate starurile de country.
P.P.S. Foarte multe le cred fără a le mai cerceta, dar parcă nu-mi vine să înţeleg cum un străbun de-al meu a avut nevoie de sfaturi de la un şarpe, apoi s-a îmbărbătat cu o gură de măr şi abia după aia a sărit pe o femeie ce se fâţâia goală pe lângă el… Pe tema asta prefer să cred că mă trag din maimuţă!
Pe Alecu îl găsiţi, tot, aici.
Citiţi şi
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
