Împreună pentru copii sau împotriva lor?

Your tuppence

1. 
   cristi / 9 January 2017 23:27

   da, dar nu contrazic femeile, le cred pe cele care au un soț care le bate, le jignește, nu le respectă, vine băut, pleacă la meci ,la cârcimă etc.. iar ele rămân singure acsă. ok!, dar intervin copiii care după experiența mea atenția cât si dragostea se împart la câți copii sunt dar ceva rămâne acolo în sufletul tău de bărbat, apare rutina odată cu vârsta, demonsrându/ne încrederea unul față de celălalt, gelozia se diminuează,dar rutina aia de barbat respectos nu dispare,iată că, copiii cresc… pleacă, noi iarăși singuri…. rutina continuă, și brusc afli cu dovezi, recunoaște că ea trăiește cu cineva de 8 – 9 luni că ea se simte singură, o iert , dar fac o greșeală la supărare, le spun părințiilor ei cum stă treaba,continuăm, eu încă îi vizitez părinții de 2 ori pe săptămână, ea nici nu vrea să audă de ei, aici apare din nou scandalul că ea stie că nu îi inghit dar totuși îi vizitez, eu devin un parșiv din cauza asta, ea îmi cere să mă schimb, să/mi schimb comportamentul,să nu mai muncesc peste program să stau cu ea, dar totuși banii nu ne ajung, Eu ce mai trebuie să fac? sau întrebare am înebunit eu cumva și nu îmi dau seama? … dacă aici se află si un psiholog … oare ce trebuie să fac?

   

   

   Reply ↓
2. 
   Jo / 28 December 2015 9:58

   Până să ajungi sa faci copii trec niste ani in care ajungi a cunosti persoana de lângă tine nu? Eu am ajuns la concluzia că toate femeile după ce fac un copil vor o schimbare majoră, sunt nemultumite de tot ce le înconjura de la job la sot e o asa-zisă criza de identitate… Răceala nu apare singura intr-o relație iar daca poti identifica clar se poate si rezolva… Orgoliile distrug si racesc si e mai simplu sa fi modern si sa divortezi de dragul copiilor în loc să rezolvi o problema care asa cum a avut inceput si evolutie de s-a ajuns la un copil asa are si o rezolvare de comun acord cu pixul pe hartie… Dragostea e omorâta de orgolii… Si da e un semn de lașitate sa fugi înainte să vrei sa rezolvi pe motiv că nu mai ai ce si pe zi ce trece iti cresti ideea asta in cap si ajungi sa crezi in propria lume in care rămâi tu cu tine fara sa comunici ba chiar mai mult apar frustrări si începi să le le dai frîu si sa provoci…actiuni sau pasivitate(răceala)… Cel mai grav e ca sunt multe femei care iti citesc articolul se identifica cu niste probleme si li se întărește ideea asta de “ce simplu e” hai sa divortam ca pentru copii suntem impotriva lor daca rămânem împreună… Hai sa lăsăm de la noi hai sa declarăm hai sa comunicăm hai sa facem ceva sa identificam problemele si sa facem ceva pozitiv pentru ca se poate altfel nu ajungeam sa facem un copil… Articolul tau nu este constructiv…

   

   

   Reply ↓
3. 
   alina / 22 March 2015 20:37

   Mama mea a făcut cea mai deșteaptă mișcare când a divorțat de tata. Chiar i-aș fi tras o flegma intre ochi dacă ar fi rămas cu el! Decât să îți nenorocesti copilul din cauza unei casnicii nefericite, mai bine divorțezi! Mama a avut doi părinți nefericiți, care nu au fost în stare să divorțeze și au transformat-o într-o ființă nesigură pe ea care s-a luptat mult ptr a ajunge un adult funcțional! Felicitări mamă că nu ai stat cu tata! Îți mulțumesc că mi-ai oferit o copilărie și o viață fericită! Am un soț minunat care mă face fericită! Dacă mama ar fi stat cu tata sigur aș fi ales un cretin, nu un om minunat cum este soțul meu! Te iubesc, mamă!

   0

   

   Reply ↓
• 
  ioo man / 18 December 2015 10:36

  Ai un limbaj de cartier. Se vede ce grad de cultura scazut doamna !

  

  

  Reply ↓
4. 
   mara / 28 February 2015 0:43

   sintem multi in situatia asta, si multi in situatia de a fi privit neputinciosi relatiile destramate ale parintilor ramasi impreuna. N-o fi degeaba, n-ar trebui repetat un model disfunctional care a lasat si parintii nefericiti si insingurati, si copiii nefericiti si tristi. Macar sa oferim altfel de ‘greseli” copiilor, nu sa perpetuam acelasi tipar uzat. Solutia ideala n-o are nimeni.

   

   

   Reply ↓
5. 
   mitru / 3 January 2015 18:04

   De ce se ajunge la raceala in cuplu?De ce se accepta gresala dupa gresala!De ce sa traiesti in minciuna?De ce nu ai curaj sa pui stop innainte sa vina copiii?Cat din ce ai trait si ai invatat in decursul anilor de viata in familia parintilor tai iei cu tine dupa ce juri crefinta fiintei pentru care ai face imposibilul sa fie posibil?De ce crezi ca din gresale inveti?Daca ar fi atat de simplu de vorbit despre “pentru ca sunt copiii”,de ce ai asteptat sa vada ei ca nu esti capabil sa le fii parinte?El/Ea se raceste,oare nu trebuia sa se gandeasca si sa faca imposibil acest lucru?De cand esti mic vezi in mama/tata totul,cand devii parinte,de ce nu ai vedea pentru copiii tai,ca ei sunt totul!Dam vina unul pe celalalt,incercam increderea,apare dezamagirea,minciuna,banuiala,incercarea aflarii adevarului,afli un adevar de cosmar,copiii sunt parte integranta a actiunilor tale,dar pasiva,esti pus in sfarsit in fata deciziei de a distruge tot,de a murdari cu cele mai josnice fapte iubirea care a fost,raceala ce a survenit si dragostea copiilor pentru tine mama/tata.Sa fugi in loc sa lupti e lasitate,stai lupti si la sfarsit vezi nu numai ca ai pierdut ci si faptul ca mai bine mori decat sa afli adevarul!!!

   

   1

   Reply ↓
6. 
   Geo / 21 October 2014 16:54

   Si eu am crescut intr-o familie de gheata, in care mama si tata au ramas impreuna “de dragul copiiilor”. Din pacate opiniile sunt mereu impartite… de mica eu o intrebam pe mama de ce nu se despart, de ce stau impreuna sa se certe mereu. Da, cunosteam cateva familii despartite, in care oamenii se purtau civilizat dar macar nu fals. In schimb sora mea mai mare era mereu stresata cand ii auzeam ca ridica problema separarii, plangea si insista ca se vor impaca ei cumva.
   Acum suntem adulti amandoua, eu am o relatie minunata de aproape 15 ani cu un om care este exact jumatatea mea masculina, iar ea abia de curand a reusit sa gaseasca echilibrul cu un om potrivit.
   Daca ati citit pana aici inseamna ca va intrebati si voi, ca si mine, cat a contat sa ai ochii deschisi timpuriu,

   1

   

   Reply ↓
7. 
   valentina / 12 October 2014 17:32

   Nimic nu merita sa iti sacrifici sanatatea, fizica sau psihica. Da, copilul te poate intreba de ce l-ai lasat pe tata sa plece, dar daca ii explici, peste ce a vazut deja, alege si el linistea mamei, cea care nu a lipsit de langa el niciodata pentru nimic. Eu asa cred. Petronela, ai foaaaarte mare dreptate, copilul prefera linistea, nu se vrea impovarat de alegerile noastre……….. Cateodata e foaaaarte greu sa scapi de un barbat care nu isi vede paiul din ochi, dar toate au un inceput…….toate se rezolva………….si eu am plecat dupa 10 ani cu niste haine, un salariu si un copil, si m-am trezit dintr-o data lucida si constienta ca exist ……………Cei ce judeca si nu inteleg, nu a trecut prin asta sau cum a mai spus cineva mai sus, nu au curajul sa se rupa………………….Numai bine va doresc

   

   

   Reply ↓
8. 
   misu / 8 October 2014 14:46

   din nefericire ma regasesc in toate povestea asta, si din pacate,iar, mama mea a murit nefericita, lucru stiut de noi copiii, iar acum am ajuns si eu in o situatie identica numai ca eu deja incerc sa fac ceva pentru copilul meu…..felicitari pentru aceste randuri poate asa macar se mai trezeste lumea la viata

   

   

   Reply ↓
9. 
   Ilie / 8 October 2014 14:31

   Am recitit textul de ceva ori si imi pare a fi doar o explicatie adresata copiiilor tai. Era minunat daca o scriai asa. Dar nu ai facut asta. L-ai scis atat de categoric incat pare un postulat.
   La fel de categoric ca si tine pot scrie eu cat este de nesanatos un divort pentru copii . as avea si zeci de studii stiintifice ca si proba.
   Aceeasi flegma ti-o poate trimite copilul tau reprosandu-ti ca din egosim l-ai lasat pe tatal sau sa plece de langa el. Este o mare minciuna sa spui ca un copil creste perfect intr-o familie destramata.

   Nu este ok sa te sacrifici, sa stai langa u npartener violent, sau abuziv din orice punct de vedere. Dar daca relatia este doar rece si nu violenta, e o minciuna sa spui ca te-ai despartit pentru binele copiilor. Ai vrut altceva pentru tine. Cu siguranta nu ai vrut altceva pentru copii, atata timp cat ei au un tata bun.
   Daca, a posteriori, te poti privi si iti poti spune ca ai facut o alegere buna si pentru ei, nu doar pentru tine, esti norocoasa.
   Restul e doar can-can.

   1

   

   Reply ↓
• 
  Dana / 9 October 2014 12:42

  @Ilie: daca relatia cu sotul / sotia e rece dar “e un tata/e o mama bun(a)”, ti se pare normal ca un astfel de model de familie sa fie vazut de catre copii ? Asadar, tratez partenerul ca pe un strain dar ma focalizez doar pe copii ? Mie nu mi se pare sanatos modelul. Daca “raceala” nu se poate rezolva cu discutii si / sau terapie, cred ca cel mai cinstit lucru pe care il pot face cei doi e sa isi vada de viata.

  

  

  Reply ↓
• 
  picatura / 19 October 2014 11:58

  @ilie, a fi parinte bun se rezuma la acoperis si blid??? cam ce crezi ca poate invata un copil dintr-o astfel de relatie? ca se reduce totul la matematica? caldura si umanitatea de unde le invata? sau imi spui ca preia un model de afectiune de la 2 parinti incapabili sa-l exprime? sau sugerezi ca isi revarsa afectiunea catre copil ?!!! ( patologia e diversificata in cazul asta !!!) ce va aplica in viitoarea lui casnicie si cu viitorii sai copii? matematica? sau , ca prin minune sechelele se sterg cu Axion? Pic? clor? radiera?

  

  

  Reply ↓
• 
  dever / 27 February 2015 12:37

  Petronela si-a luat copiii de langa tatal lor desi acesta era un tata bun, la fel ca si fosta mea sotie care mi-a luat fetita de langa mine. Sper doar ca s-a impacat cu acest pacat, scuze de repetitie. O viata de familie are suisuri si coborasuri. Parintii mei sunt de 50 de ani impreuna.
  Femeile care isi lasa barbatii care nu sunt violenti fizic si nici betivi, nu au inteles nimic din viata. Sunt doar niste ”visatoare”. Despre ce curaj se vorbeste aici? Curajul de a aduce alt tata copiilor ei? Asta da, e un curaj pe care si-l asuma.

  

  

  Reply ↓
• 
  emilia / 16 March 2016 15:41

  Pomenesti de abuz. Cunosti toate formele de abuz, sau te referi numai la cel fizic? Sa stii ca o femeie poate fi abuzata si emotional…ceea ce din pacate este o mare realitate in zilele noastre, si putine stiu ce inseamna asta si ce repercursiuni poate avea asta asupra sanatatii. Dar la noi…nu te bate, nu bea, nu se duce la curve…e bun. Tine-l ca au nevoie copiii de tata.

  

  

  Reply ↓
10. 
    picatura / 8 October 2014 13:38

    @doru
    norocul ti-l mai faci si singura….

    

    

    Reply ↓
11. 
    doru / 8 October 2014 7:46

    “Am avut noroc de un bărbat inteligent şi uman drept fost soţ şi tată al copiilor.”
    in aceste cuvinte ai prins esenta , din pacate norocosi sunt foarte putini.

    

    

    Reply ↓
12. 
    miha / 8 October 2014 0:01

    …in asentimentul tau. Vara aceasta am divortat. Am doi copii minunati, pe care eu si tatal lor ii crestem acum armonios pe cat posibil si mai ales invatavdu-i ca sinceritatea fata de propria persoana si fata de cei din jur e cea mai importanta valoare.

    

    

    Reply ↓
13. 
    picatura / 7 October 2014 11:55

    cine citeste si intelege a facut deja ceva sau e in plina actiune! restul…vor sari sa apere sfanta institutie a casatoriei romane :))

    

    

    Reply ↓
14. 
    cat / 7 October 2014 9:59

    Nu te-am citit de ceva vreme. Felicitari pentru randurile acestea.

    

    

    Reply ↓