Trecuse cam multicel de când nu mai luasem pulsul bucătăriei, drept pentru care mă tot bâzâia la cap o muscă enervantă, care căuta să se facă comodă pe căciula mea. Ca să scap de ea fără să-mi intoxic neuronul cu insecticid, hotărăsc să-i fac o surpriză frumoasă lui bărbatu-miu:
-Mon amour, îmbracă-te, că te duc să vezi ce n-a văzut Parisul. Mă scoți la restaurant!
Zis și făcut. Îmi apuc omul de o aripă, o ușchim la gară și urcăm în trenul care, peste o jumătate de oră, ne lăsa în orașul îndrăgostiților. Aici, pentru a putea urca în metrou, era necesară validarea biletului. Numai că mașinăria infernului îmi refuză biletul și, implicit, deschiderea ușilor automate. Am insistat cu biletul, am încercat inclusiv formula magică „Sesam, ouvre toi!”, dar ușile erau de neînduplecat. Cad la învoială cu monsieur să trecem în formulă de doi în unu, cu abonamentul lui, însă, cum nu posed un ochi în ceafă și un radar în cur, n-am băgat de seamă că nu e suficient de aproape, cât să apuce să treacă o dată cu mine. După ce mi-a adresat câteva cuvinte de dragoste nețărmuită, a făcut un salt acrobatic peste barieră, urmat de un limbo, pe sub uși și iată-ne, în sfârșit, în metrou.
La a doua stație, urcă o doamnă cu o înfățișare exotică, îmbrăcată simplu, dar de bun gust, de al cărei gât atârna un acordeon. Francezul meu mă înghiontește:
-Uite o conațională de-a ta.
-Hai sictir! Bine că ești tu deștept! N-auzi că le zice în spaniolă madama: „besame, besame mucho”?
-Și ce?! Tu nu știi să mă exploatezi în patru limbi?
-Mai șucărește-mă tu mult și să vezi cum o să te exploatezi singur, cu mâna stângă, de-acu’ încolo! Îți zic eu sigur că nu-i țigancă.
În timp ce mă contraziceam cu catârul, cucoana, care între timp își terminase numărul artistic, se oprește în dreptul nostru, adresându-i-se unei franțuzoaice care o rugase să nu cânte, căci îi va trezi pruncul adormit în cărucior:
-Hai, că am chanté doucement!
Animalul, pardon, dragostea vieții mele îmi trage o uitătură victorioasă și începe să fredoneze:
-Besame, besame mucho!
După ghiftuiala de la restaurant, a urmat returul, iar când Karma vrea să te sodomizeze, tot ce poți face e să-ți cumperi un lubrifiant. Metroul avea astăzi un dinte împotriva mea (bărbate-miu nu greșește niciodată, deci exclus să nu fi cumpărat biletele potrivite) și iată-mă din nou în postura de infractor.
Repetăm figura cu trecutul simultan, însă, de data asta, ca să fiu sigură că nu-l mai las în urmă, zăbovesc ceva prea mult, așa că domnul s-a gândit să mă impulsioneze, făcându-mi un vânt. Victorie, reușim să trecem amândoi!
Dar na, belea, că un nene de origine africană mi-l apucă pe al meu de geacă și-l întreabă nervos:
-Ce crezi că faci aici?!
Mă năpădiseră toate transpirațiile, în pofida gerului năpraznic și mă gândeam la ce aș fi putut să-mi cumpăr cu banii de amendă. Mă agăț de brațul lui bărbate-miu și dau să deschid gura, din care urmau să iasă explicațiile care susțineau pledoaria de nevinovat, însă nenea cel negru mi-o ia înainte, având o expresie foarte surprinsă:
-Ăăă, dar sunteți împreună? ne întreabă, vizibil încurcat.
Am vrut să-i răspund: „Da. Ce, n-ați văzut Frumoasa și bestia? Eu l-am sărutat, da’ degeaba, nu s-a transformat!”. Însă n-am mai apucat, că domnul a continuat:
-Vă rog să mă scuzați, am văzut că v-a îmbrâncit și am crezut că sunteți victima unei agresiuni. Știți, gara este frecventată de țigani și astfel de incidente au loc tot timpul.
Nu numai că nu luam amendă, dar francezul fusese luat drept un conațional de-al meu.
-Besame, besame mucho!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Horoscopul Lunii Noi în Scorpion din 1 noiembrie 2024, ora 14:47
Cu ce m-am ales dintr-o falsă îndrăgostire
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
