Curiozitatea, obsesia, dar și teribilismul vârstei pot influența modul de viață și îi pot conduce la radicalizare pe (unii) adolescenți? Desigur, da. Cu o bogăție de experiențe senzoriale, cu mostre reci, pline de cruzime, pelicula semnată de Sébastien Marnier trage un semnal de alarmă: dezumanizarea lumii actuale. Viziunea feroce a cineastului aduce în prim-plan subiecte precum fracturile dintre generații, fricțiunile intergeneraționale, pericolul poluării și dezinteresul față de semeni, toate subsumate temei centrale: vampirismul. Sébastien Marnier a exploatat eficient capacitatea cinemaului de a transpune angoasele contemporane, metamorfozându-le. Ambalat în straiele unui thriller, filmul livrează, totuși, un discurs politic coerent, chiar dacă coșmarul nu te lasă să vezi prea departe.
L’Heure de la sortie este un veritabil thriller pre-apocaliptic despre urgentarea salvării planetei. Așadar, într-un liceu de elită din Franța, profesorul Capadis se aruncă de la fereastra clasei sub ochii înfiorați ai elevilor săi. Totuși, unii dintre ei rămân impasibili. Cei șase adolescenți, cu un nivel ridicat de inteligență, sunt mereu ostili și răspândeau teamă prin școală. Bunăoară, Pierre Hoffman ajunge profesorul suplinitor de limba franceză la acea clasă. Tânărul profesor descoperă, treptat, viziunea lor întunecată despre un “viitor blestemat” (amenițările ce planează asupra întregului sistem ecologic) și disprețul față de adulții neajutorați care nu-i mai pot proteja. Pierre devine din ce în ce mai obsedat de acești «copii furioși». Viața lui se transformă într-un coșmar pe măsură ce își dă seama că țelul lor final este unul extrem și periculos. Atmosfera opresantă e întreținută și de o distribuție bine aleasă: tinerii Luàna Bajrami (Apolline) și Victor Bonnel (Dimitri) îi dau de cap unui Laurent Lafitte deranjant (calitate indusă și de orientarea sa sexuală).
Într-un cadru aproape banal – mediul școlar – Sébastien Marnier derulează o intrigă coșmarească, la limită cu fantasticul, dar fără să depășească granițele realului. În această fabulă kafkiană, pericolul va fi doar de natură umană. Printre adolescenți, tânărul profesor-suplinitor observă și analizează acțiunile bizare ale grupării de șase elevi supradotați. Resentimentele lui Hoffman constituie însăși mecanica intrigii. Atitudinea nihilistă a celor din fața sa e însoțită și de răceala limitării comunicării. Spectatorul adoptă, de-ndată, atitudinea profesorului, încărcată de tensiunea întrebărilor, apoi de vertij. În spatele misterului, se află subtextul social puternic (ecologie, economie, politică).
Spleenul adolescenților s-a născut din luciditate și din imposibilitatea acceptării tarelor acestei lumi. Sébastien Marnier ajonglat cu toate codurile fantasticului, pedalând pe atmosfera opresantă: profesorul aflat în plină perioadă de documentare pentru teza de doctorat trebuie să se confrunte cu apariții kafkiene. Prin urmare, cineastul nu are niciun scrupul în a ilustra paranoia personajului său (plasat într-un mediu anxiogen). Muzica semnată de Zombie Zombie, efectele regizorale (reurența prezenței gândacilor invadatori, viziunile, pana de curent sau apă din apartamentul junelui profesor, interminabilele apeluri telefonice anonime). Coșmarul în care s-a trezit Pierre transformă drama soacială într-o fabulă kafkiană. Comportamentul ostil al adolescenților, dar și “ancheta” profului întrețin tensiunea. Tinerii urmăriți de Pierre își pun, adesea, viața în pericol și se plasează, de bună voie, în situații-limită.
Citiți și Când visul devine coșmar – Joker
Liceul-labirint devine sediul central al angoaselor. Camera de filmare urmărește îndeaproape pașii personajelor, transformând în metafore propagarea bârfelor, schițând harta minciunii. Șase liceeni aflați în criza «vârstei teribile» își angoasează colegii, profesorii și înregistrează (în format DVD) secvențele care-au zguduit omenirea în ultimele decenii (imagini-șoc despre poluarea apelor, abatoare, atacul de la World Trade Center). Pierre constată, astfel, bariera comunicațională construită de acești adolescenți supradotați, care își pregătesc “ieșirea (finală) din scenă”. Denunțarea acestui « rău al lumii actuale» se face prin acel releu narativ/discursiv și justifică, în parte, atitudinea adolescenților. Fatalismul acestor puști teribili și atitudinea lor atipică îl copleșesc până și pe tenacele Pierre (carismaticul Laurent Laffite). Discursul sociologic valorează mai mult decât amestecul de genuri și transformă L’Heure de la sortie într-un semnal de alarmă, un film de autor, care are șansele sale de a-și găsi publicul adecvat.
Regia: Sébastien Marnier
Scenariul: Sébastien Marnier, Élise Griffon după romanul L’Heure de la sortie de Christophe Dufossé
Imaginea: Romain Carcanade
Decorurile: Guillaume Deviercy
Costumele: Marité Coutard
Sunetul: Benjamin Laurent, Emmanuel Croset
Montajul: Isabelle Manquillet
Muzica: Zombie Zombie
Distribuția:
Laurent Laffite – Pierre Hoffman
Emmanuelle Bercot – Catherine
Pascal Greggory – Directorul Poncin
Grégory Montel – Michel
Luána Bajrami – Apolline
Thomas Scimeca – Victor
Gringe – Steve
Adèle Castillon – Clara
Durata: 103 min
Citiţi şi
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
