4:00 AM… sună alarma telefonului, sar ca un arc şi resping rapid apelul, să nu cumva să ciulească urechile şi plozii din camera de alături… în ultimul timp, îi pescuiesc destul de des, lipa-lipa, pe scări la cinci dimineaţa… şi apoi pune-i înapoi în pat, spune-le o poveste, stai cu ei până adorm… de multe ori adorm şi eu la loc… not good, not good, mai bine previn decât tratez!
Azi mi-am făcut planul până la secundă, Ana a avut ieri febră şi au preluat-o şi băieţii, deci vor sta toţi acasă, cu tati… yeeey!, iar eu, la 6.00, e musai să plec spre bazinul de înot, învăţ să înot la 40+…
Mă apuc să bat rapid ouăle pentru găluşte, pentru că jur că dacă nu le fac cu minim o oră înainte să le pun în supă, nu ies pufoase şi creţulii, cum îmi plac mie… şi îmi place să cred că şi lor, deşi nu dau niciodată semne că le-ar plăcea ceva în mod deosebit.
Dacă mă pricep la ceva în bucătărie, este să fiu multi-tasking şi să planific cu 20 de paşi în avans… zic eu, bărbatu-meu ar zice că mai curând la a da rasol…
Umplu oalele cu apă, tai, ciopârţesc, scap pe jos, arunc la loc în cratiţă că „are anticorpi”… Cu o mână curăţ, cu două murdăresc la loc…
Realizez că, pe lângă ostropel şi supă, ar mai trebui să le fac ceva la micul dejun… ceva care să facă să le sticlească a surpriză ochii abia mijiţi de somn… aşa că scot tigaia şi trag şi nişte clătite din făină de hrişcă şi banane.
Încălzesc lăpticul în biberoane, pentru cei doi mezini, fac un raid rapid prin camera lor – adun piesele de lego, scot hăinuţe curate, le iau pe cele murdare, le pun la spălat…
Şi exact în punctul în care multe mămici citesc asta şi se gândesc cum să-şi taie mai repede venele: pe lung sau pe lat? că ele nu se simt în stare nici să încălzească o conservă seara copiilor, vin şi vă spun: respiraţi adânc… nici eu!
Şi pentru mine ziua are doar 24 de ore. În care încerc să înghesui un job full time, un business cu rotiţele stricate, trei copii năzdrăvani, lecţii de înot şi tenis, drumuri, blocaje-n trafic, dentişti, şedinţe la şcoală, acte caritabile, pe mine, toată câtă sunt, vag supraponderală, cursuri de business, de yoga, de nutriţie şi câte şi mai câte. Ei bine, nu încap toate. Nici pe de-a lungul, nici pe de-a latul. Pur şi simplu, nu încap.
Nici măcar pentru mine, care am marele… avantaj, să-l numim, să mă trezesc foarte devreme. Natural. 4:00 AM. Maxim 5:00 AM, dar de regulă 4:00 AM. Pentru că aşa mă simt eu bine.
Ei bine, nici aşa, cu un avantaj de două-trei ore în fiecare zi, timpul nu ajunge. Ce descriu mai sus este un tablou pe care-l poţi privi de două-trei ori pe săptămână la noi în casă. Dacă ai noroc. În rest, ne repliem din zbor cu masa. Fie gătim ceva uşor şi rapid. Fie cumpărăm ceva. Mâncăm şi semi-preparate. Sau comandăm mâncare. Deşi sunt supusă unei presiuni sociale foarte mari, având un business cu mâncare sănătoasă… toată lumea se aşteaptă să fie un concurs Masterchef la mine-n bucătărie în fiecare seară.
Am zile în care nu schimb copiilor hăinuţele. Căci, dacă nu se văd pete pe ele, se cheamă că sunt curate. Şi zile în care mă trezesc dimineaţă şi nu ştiu ce să-i pun lui Tudor la pachet. Întotdeauna improvizez ceva, dar de multe ori mă simt vinovată şi-mi promit să-i fac seara nişte biscuiţei din fulgi de ovăz, carob şi nucă. Şi seara vine, şi trece. Fără biscuiţei.
Iar apoi, eu… abia mi-aduc aminte ultima oară când am fost la un tratament cosmetic. A fost acum… trei ani, cred. Poate patru. Iar pentru un masaj de relaxare, aş fi în stare să merg pe cărbuni încinşi, jur. (Am mai mers şi nu e atât de rău, să ştiţi. It’s a mental thing, orice mamă care a stat în travaliu mai mult de cinci ore râde de se crăcănează la mersul pe cărbuni.) Şi dacă reuşesc să mă demachiez şi dimineaţa, şi seara, mi se pare că dau un adevărat festin pentru pielea mea. Aş invita şi toate cremele hidratante şi anti-aging din lume, dar de ceva vreme nu-mi mai cumpăr nimic, pentru că am constatat că nu am timp să le folosesc. Oricum, am înţeles că „au naturelle” e noul trend.
Şi mi-aş dori să am adunate 30 de minute numai pentru mine. 30 de minute, atâta cer. Să pot să mă gândesc la cum curge viaţa mea, pe repede înainte. Sau să-mi tai unghiile, în linişte. Şi acum stau şi vă întreb, pe voi care oftaţi discret în faţa monitoarelor… oare ce ne împiedică? Ha?
Dacă tot ştim că nu vom fi mamele perfecte din cărţi şi că 24 de ore nu ne vor ajunge anyway… de ce nu ne rupem 30 de minute pentru noi, în care să ne punem pielea într-o saramură de te-miri-ce-ultim-răcnet-în-materie-de-plante-minune, să citim o poveste siropoasă de dragoste sau să medităm la soarta universului – propriu sau al tuturor, your choice?
Eu cred că o să fac o aroganţă şi o să încerc să rup o oră de acum înainte. Vă ţin la curent cum merge!
Pe Valentina o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.