Mărturisesc că sunt un om slab. Uneori, parcă n-am voință în momente cruciale ale vieții. Iar un astfel de moment a fost când, dintr-o umbră imperceptibilă de gelozie penibilă la adresa unui domnișor prea lăudat pentru calitătile lui masculino-virilo-psihologice, zis Grey, îmi impusesem ferm să nu mă uit la cele 50 de umbre ale sale. Şi totuși, până la urmă, tot am comis-o. Admit că mă simt mai puțin vinovat pentru că nu l-am vazut la cinematograf, ci doar pe “fsplay” avându-mă pe mine ca martor și inchizitor. Dar, deh, nu m-a lăsat inima. Trebuia să-l vad și eu la fapte pe cel ridicat în slăvi de parcă sosise pe Pământ Mesia al femeilor: Apolo, Adonis și Hercules împreună, altoiți cu marchizul de Sade, spre fericirea intelectualo-carnală a oricărei femei ce mi-a zâmbit sau nu în această lume.
Premisele favorabile fiind enunțate mai sus, îmi permit să mă aplec asupra celor nefavorabile.
Da, e justificat ca orice femeie să creadă că ar împietri de frică văzând colecția “lui” de ace, brice, bice și cătușe, dar și că prin creier îi vor zbura îngerii demonului orgasmului etern. Și când aceste lucruri nu se întâmplă, pentru timpul pierdut, acesta devine un delict care se numeste șarlatanie. Căci gașca domnlui Grey promovează vise false. False în sensul în care ei sunt incapabili să (vi) le împlinească. Pe viitor, pentru asemenea dorințe, adresați-vă altcuiva, adesea este mai la îndemână decât bănuiți.
Povestea demarează naiv și duios, sau duios de naiv. Ne lasă să înțelegem că un domnișor de 27 ani (putred de bogat, treaba lui cum, că doar e film/carte, deci nu ne frământă genul ăsta de detalii) are atâta imaginație și experiența asociate cu perversitate sexuală rafinată, atât în fizicul cât și în mintea domnișoriei sale, încât nici măcar Maica Tereza nu i-ar rezista. (Disclaimer: cine nu știe cine e Maica Tereza, să întrerupă lectura chiar aici sau să o continue pe propria-i răspundere).
Dacă “eroul” în cauză, ar fi avut de la 40 de ani în sus, sigur ar fi fost mult mai credibil, iar Hollywood-ul e plina de ei. Dar astfel producătorii și-ar fi ratat targetul – bărbații care cumpără popcorn și coca cola, fericiți să aibă gura plină și ambele mâini ocupate.
Și lor le vine-a râde…
Filmul devine și mai grav, când constatăm că Mr Grey are freza lui Mihai Trăistariu la a zecea tentativă eșuată de implant capilar. Just a umblat un pic pe la sală, l-au pus la regim înainte de filmări, dar e convingător precum ariciul de mare care te-ar îndemna să-l sugi ca pe o bomboana de mentă.
Producătorii se străduiesc să ne transmită câteva mesaje. C-așa-i în filme. Cel intelectual e paralizant! Pe mine m-a rupt băiatu’ asta. Replici precum cele dintr-un garaj unde sunt mai multe mașini parcate – Ea: “care-i mașina ta ?” iar El: “toate” -, mi-au umplut seara de respect. Parcă-l vedeam pe Yves Montand câștigându-și salariul groazei…
Dar capodopera are și un mesaj erotico-sexual/bdsm. Şi da! Este apogeul creației! Este evident, exact ceea ce doream să aflăm noi toți, novici sau mai pricepuți în metode mai mult sau mai putin subtile, directe sau chiar perverse de a seduce… pe cine sa seducem? cum adică pe cine? cum naiba îi spune ? ah da… în cazul de față partea slabă, dar frumoasă.
Ehei, însă… aici e durerea devine realmente dureroasă. Vă scutesc de rezumatul a ceea ce ni s-a promis. Sunt convins că-l cunoașteți.
Deci în patru puncte:
1. Temutul băiat, experimentat în banditisme orgasmice de alcov, a deflorat-o mai întâi pe săraca fată nevinovată într-un mod cât se poate de decent (n-am văzut nimic și nici nu trebuia, dar nici urlete n-am auzit, și evident că nici nu trebuia, dar este, în concluzie, plauzibil că omu’ s-a purtat cu mănuși. Până la urmă, foarte frumos din partea lui, a scenaristului și a regizorului, că doar așa e politicalyl correct, nu ?…)
2. Fiorosul i-a legat mâinile săracei fete cu o cravată (rușinos de puține cravate avea bogătașul lu’ pește oceanic! Mai puține chiar decât Richard Gere în American Gigolo cu mulți ani buni înainte… Dar să revenim. A legat-o răul de el, însă nu foarte tare… probabil ca să nu-i rămână urme și ca să se și elibereze dacă ar fi apucat-o cheful să-i dea fo’ doo palme priceputului…
3. A dus-o mai apoi în camera “bau-bau”. Acolo am putut vedea pe pereți diverse ustensile. El a luat o cravașă și i-a aplicat blând (jur că atat de blând nici papa Francisc n-ar fi putut lovi) o mângâiere peste palmă. După care a întrebat-o dacă a durut-o și la momentul potrivit i-a zis-o nerușinatei care sigur visa s-o usture un pic curuțu’…: “vezi?… durerea e în capul tau”…
4. Dacă până aici nu v-a venit să vă apucați de BDSM și să aplicați consoartei, iubitei, amantei sau primei trecătoare ce-și va încrucișa privirea cu a dvs aceste uriașe lecții de viață, atunci sunteti niste bieți cârcotași! Dar nu disperați. Mai avem.
Vom reveni asupra “contractului” care ne este plimbat prin față din prima treime până la sfârșitul filmului, dar să luăm aminte acum despre ce înseamnă și ce trebuie făcut pentru a te comporta ca un stăpân.
Deci suntem la masă la părinții adoptivi ai perversului împreună cu sora acestuia (despre care habar n-avem care-i e rostul în acțiune, dar oricum prea puțin contează) și cu duduca nevinovată, dar care, anunță subit – în vreme ce masochistu’ încearcă să o bulănească fără succes, de parcă eram eu în clasa a șasea, la ora de română, în bancă cu Xuleasca-, cum că ea, sătulă de atâtea perversiuni eșuate, va pleca să o viziteze pe mămica ei…
Aici, se răscoală tărâța-n erou. Se scuză deci politicos la mă-sa și tac’su cum că ei doi tre’ să iasă la aer.
Ca orice derbedeu normal la cap, eu speram că o va desființa-n boscheți măcar, ca orice băiat bine crescut la mine-n cartier care are pricepe ce-și dorește “ea”… Când colo, el o ia pe umăr, modelul ‘sac de cartofi’ și se încruntă cu fața aia de mihaitrăistariu la ea și îi dă două pălmuțe peste funduleț, reproșându-i că nu l-a informat despre decizia ei de a se duce să se vadă cu mămicuța ei. Ah, ce stăpân ‘feroc’!
CONTRACTUL – în tot acest dezmăț plin de o scandaloasă decență (am un prieten identificabil, care a mărturisit că a adormit dus tot filmul), să revenim o clipă asupra ‘contractului’. Acest gen de înțelegeri se practică în lumea BDSM. Oameni întregi la cap, dar cu înclinații aparte, își stabilesc de comun acord reguli ce vor fi respectate și limite ce nu vor fi niciodată depășite în fanteziile care-i unesc. Nu stă nimeni să se tocmească două ore de film asupra unor rahaturi de detalii! Ceea ce ne indică ferm și limpede faptul că nici actorul, nici scenaristul, și nici regizorul, nu au vreo urmă de “stăpân” în ei.
Renunț să mai abordez ridicolul ‘traumei’ pe care ‘fiorosul’ i-o livrează ‘vulnerabilei’, refuzând să împartă patul cu ea uneori… pentru că până la urmă pare că se înmoaie. Aici, rafinamentul sado-maso atinge apogeul. Pricepeți ? A lovit-o cu psihilogia fix în mentalul colectiv…
Finalul e apoteotic, deși rateaza un bun titlu posibil al filmului, care, din punctul meu de vedere, ar fi fost cu singuranță mai aproape de adevăr: “Cum să termini o relație cu șase lovituri de curea la poponeț”. Deci, ea voia sau nu voia ? Visau amândoi la un fetiș care-i putea uni? Sau ea a avut doar gentilețea de a-i face pe plac unui sărman bolnav psihic cu care abia aștepta s-o termine?
Nu am citit cartea, deci nu mă pronunț asupra ei. Dar filmul este o șarlatanie ridicolă, la fel ca și “The interview”, acela în care casa de filme Sony, pentru a-l promova, ne-a spus că regimul nord corean i-ar fi spart baza de date și alte baliverne pe măsură. Acestea fiind zise, pentru cei și cele ce visează la un pic de erotism cinematografic asezonat și cu un strop de artă, le recomand clasicul “Nine 1/2 weeks”. E din 1986, dar e foarte bun și azi.
Ah! Era să uit. Cum spuneați că se numeste autorul cărții? Exact…
Citiţi şi
Jean-Luc Godard și două filme de weekend
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
