”(…) Între timp, Cosmina cedează. Îi vine să vomite, o doare tare capul, amețeala o împiedică să continue. Singurul lucru funcțional la ea e voința ei puternică. Mă uit în ochii ei și pare ușor pierdută. Ca ghid, mă doare s-o trimit înapoi spre Kibo, știu că spiritul ei vrea să urce. Facem un deal. Eu o mai las să urce încă 10 minute și acolo ea singură hotărăște dacă mai continuă sau nu. Am încredere în ea și-i arăt asta. Știu 100% că peste 10 minute va fi sinceră cu ea și cu mine. Rămâne în urmă cu Mircea și cu Alan, ghidul. Îi spun lui Alan la ureche „take care of her or I will kill you with my bare hands”. Îmi zâmbește. Avusesem glumele noastre pe tot traseul de până acolo. „Don’t worry!” îmi răspunde. Plecăm mai departe convins că pe Mircea și Cosmina am să-i revăd doar la întoarcere, la Kibo. Ceilalți continuă. (…)
Mika cedează. Ajung lângă ea la timp s-o ajut să se aseze. Vomită violent de câteva ori. Încerc s-o liniștesc. În lumina frontalei mele îi văd fața albă și ochii neclari. Pun mâna pe walkie talkie să-l chem pe Joseph, dar în momentul ăla aud din stație vocea tanzanianului „Costin, Ionuț is not OK!”. Aproape instantaneu, aud tusea specifică pre-edemului pulmonar din direcția lor. O las pe Mika să-și revină un pic și ajung la Ionuț a cărui tuse continuă. Îl privesc pe Joseph și amândoi dăm din cap aprobator. Ionuț trebuie să coboare. Cum nici Mika nu mai pare capabilă să urce o întreb dacă vrea să coboare. „Cât mai e până sus?”. „Două ore până la Gilmans și încă una jumate până pe Uhuru Peak”. „Gata, până aici. Cobor”. Mă rog, a mai folosit o expresie utilizată în special de bărbați, dar ideea e aceeași! Pregătit să reiau ascensiunea cu cei trei rămași, mă uit roată. Whhhaaaat??? O văd pe Cosmina sau am început și eu să delirez? Cosmina urcase eroic împreună cu Mircea până acolo, când eu o credeam de mult plecată spre Kibo. De data asta, a zis singură „gata, cobor, nu mai are rost!”.
La opt luni după această încercare extremă pe Kilimanjaro, Cosmina avea să mă urmeze în cel mai dur trekking din lume, cel dintre Kathmandu și Everest Base Camp (5380m), în Nepal. Lung de 115 kilometri și cu o diferență de altitudine cumulată undeva între 5500-6000 de metri, avea să-i solicite 120% din capacitatea ei fizică și mentală. Când am văzut-o ajunsă la poalele Himalayei, desfigurată de efort, frig și concentrare, dar fericită, m-am bucurat pentru ea mai mult decât pentru mine însumi. Știam prin ce-a trecut și eram extrem de mândru de ea.
De ce v-am povestit asta?
Deoarece Cosmina, eroina acestor întâmplări, e esența femeii de azi: delicată și puternică, pasionată de jobul ei și dornică de aventură și cunoaștere de sine, feminină și extrem de motivată. E ca voi.
Doamnelor, sunt Costin Miu și sunt onorat că voi scrie pentru femeia Catchy.
Mă înclin.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
