„Pe Edvarda nu o cere nimeni în căsătorie, ea îl ea pe acela care-i place. Credeți că, dacă ați cunoscut-o într-o regiune îndepărtată din extremul nord, este ca o fată de țăran? E un copil pe care n-a avut cine să-l bată cu nuiaua și o femeie cu multe capricii. E rece? Doamne ferește! Caldă? Uneori un sloi de gheață, nu altceva. Atunci, ce este? O fetiță de șaisprezece, șaptesprezece ani, nu-i așa? Dar încercați să câștigați ascendent asupra acestei fetițe și o să vedeți cum vă zădărnicește toată osteneala. Nici tatăl ei nu reușește s-o strunească; îl ascultă doar de formă, dar face ce vrea ea.” (Knut Hamsun, Pan)
Foto: Julie Blackmon
Scrise acum 120 de ani, (romanul a apărut în 1894), cuvintele personajului din Pan de Knut Hamsun ar părea că exprimă o mentalitate demult dispărută și complet demodată. Imposibil de stăpânit, misterioasă și capricioasă, Edvarda se sustrage tuturor categoriilor în care logica masculină încearcă s-o includă pentru a reuși să o înțeleagă mai bine. Copil („pe care n-a avut cine să-l bată cu nuiaua”) și femeie („cu multe capricii”), ea trezește în bărbați atât dorința de a o mulțumi (locotenentul Glahn) cât și pe cea de a o domina (doctorul).
Făcându-i de mult timp curte, acest doctor din micul târg din Nordland unde are loc acțiunea romanului (și care este și cel care rostește cuvintele de mai sus), crede că o înțelege, în sfârșit, pe tânără, iar strategia lui în ceea ce o privește este de a-i aminti necontenit că este un copil fără minte. De aceea, de fiecare dată când vorbește, are grijă s-o întrerupă pedant și s-o corecteze ca să-i arate că are un ascendent asupra ei.
„Trebuie să i se dea o lecție aspră. Ea nu ascultă decât de propria-i fantezie, face tot ce-i place și până la urmă victoria e totdeauna de partea ei. Dacă te ocupi de ea, dacă nu te arăți indiferent, se găsește mereu vreun lucru asupra căruia să-și exercite influența. Ați observat cum o tratez eu? Ca pe o elevă de școală, ca pe o fetiță, o dăscălesc, o corectez pentru felul în care se exprimă, folosesc orice prilej s-o umilesc. De bună seamă că procedeul meu o costă mult, dar e prea mândră să arate aceasta. În orice caz, așa trebuie tratată”.
Imposibil de stăpânit, imprevizibilă, răsfățată, încăpățânată, visătoare și calculată în același timp, văzută de cei doi bărbați Edvarda este un ghem de contradicții. Pentru că nu reușește s-o cucerească (în sensul războinic al cuvântului), doctorul o vede ca pe o femeie-copil cu capul plin de fantezii și care își dorește alături nu un bărbat onest (ca el, evident), ci un prinț.
„Spiritul îi este romantic, fantezia bogată. Așteaptă un prinț… Am văzut-o frângându-și mâinile în așteptarea aceluia care ar veni s-o ia, s-o ducă mai departe și să fie stăpân atât asupra trupului cât și a sufletului ei. Da, da. Trebuie însă neapărat ca respectivul să nu fie de aici; să apară într-o bună zi pe neașteptate și să fie o ființă deosebită”.
Pentru că n-a fost strunită la timp, acum e imposibil de stăpânit. Poți s-o domini doar dacă îi arăți că nu te interesează persoana ei. Dacă arăți chiar și cel mai mic interes ai pierdut jocul. „Priviți-o țintă; fixați-vă asupra ei ochiul dumneavoastră fascinant. De îndată ce vede că e observată cu atenție, își spune: Uite un bărbat care mă privește cu încăpățânare și își închipuie că a câștigat jocul! Și atunci, printr-o privire sau printr-un cuvânt, vă îndepărtează cale de zece mile”.
În acest joc masculin al iubirii nu sentimentele contează, ci pozițiile: dominant-dominat, stăpân-supus, cuceritor-cucerit. Femeia nu trebuie ascultată pentru că atunci îți scapă. Ca s-o domini, trebuie s-o desconsideri, s-o umilești, să n-o lași să-ți fie superioară. Demodat doctorul ăsta, nu? Evident că nu mai este deloc actual Knut Hamsun astăzi.
Pentru mai multe discuții pe marginea romanelor lui Knut Hamsun, Editura Humanitas Fiction organizează joi, 11 septembrie, la Librăria Humanitas Kretzulescu prima ediție din această toamnă a Clubului Cărțile Denisei.
Knut Hamsun, Pan. Victoria, Ed. Humanitas Fiction, 2014, trad. Valeriu Munteanu
Pe Laura o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
