Oricărei femei, dacă îi spui că e frumoasă, înflorește, devine atentă, emotivă, receptivă. Ultima scorpie poate fi convertită, cu acestă vorbă magică, în nimfă. Un singur ”ești frumoasă” spus, chiar și fără convingere, pur experimental, de amorul artei, poate face minuni. Dar vanitatea bărbaților, dublată de spaima de a da peste vreo nebună de care nu mai scapă, le pune piedică și ajung să aibă relații incomode și tensionate, când lucrurile ar putea sta altfel.
Nici nu are importanță cine ți-o spune, în ce context. Această afirmație prespune să vezi o ființă ca întreg, suflet/expresie/corp. Frumuseștea, o știu și adepții platonismului, este perechea erosului și e făcută din aceeași substanță. Nu dorim niciodată un corp, ci un suflet întrupat, care se exprimă… ”Ești frumoasă” se traduce, în sinea femeilor, prin: n-am de gând să mă folosesc de tine, să te exploatez. Să văd în tine doar un corp sau doar spirit, să te reduc la carnea ta sau la mintea ta… E o garanție infimă, dar neprețuită. E esențial să o auzi. Chestiunea e valabilă și în sens contrar: dacă îi spui uneia fermecătoare că e fată bună și atât, va sfârși prin a deveni crispată, stângace, inhibată, ștearsă…
Se știe, ancestral, că dragostea se adresează frumuseții, că îi este dedicată… Nu întâmplător pe eroul masculin din basme îl cheamă Făt Frumos și nu Făt Deștept sau Făt Înțelept sau Făt Cumsecade…
Poți ști exact cât de inteligent ești, există posibilități multiple de a-ți măsura și dovedi inteligența. La nevoie poți descoperi că ești mai deștept decât te credeai sau, dimpotrivă, mai prost. Pe o insulă pustie, inteligența îți e mai mult decât vitală și necesară, în schimb, cu frumusețea n-ai ce face. Există doar în măsura în care ți-o recunoaște un altul… e o valoare relațională. Degeaba ești frumos, dacă nu te vede nimeni și nu o recunoaște nimeni. Frumusețea nu e un bun individual, ci interuman, funcțional la toate nivelurile, e deopotrivă instinct și ficțiune culturală, avatar al dorinței și formă a armoniei, trăire emoțională și idee estetică, har al comunicării și stimulent al fanteziei. E un antidot împotriva angoasei. Apoi, presupune un efort de cultivare continuu. Frumusețea înseamnă grație, sensibilitate, forță, liniște, echilibru, expresivitate, pasionalitate.
Forând ceva mai adânc, problema de fond în concepțiile dominante asupra frumosului e aceea a lipsei de educație estetică, a faptului că trăim, în lumea occidentală mai ales, într-un context anestetic și în care frumusețea este concepută axiomatic ca fiind ceva superficial, efemer și fără miză spirituală. O absurditate.
Frumusețea e cultură, iar carențele ei produc vulgaritate, grobianism sau sterilitate sufletească.
Un limbaj anestetic, sec, anost, formal, plin de clișee, n-are nici o șansă să atingă, să tulbure, să convingă.
Doar frumusețea – ea fiind ceea ce te surprinde, te tulbură, te încântă, te face să exulți ori să tresari dintr-un somn al simțurilor sau al înțelegerii, în toate domeniile – este ceea ce dă greutate și intensitate și coloratură experiențelor umane, este un generator de sens și se impune ca o revelație. Frumusețea e ceea ce particularizează și creează linii de forță, intensități, nuanțe, și în natură, și în cultură.
Frumusețea e unitate de măsură a unicității ființelor și lucrurilor, e, deopotrivă, inteligență, conștiință.
Pe Ilinca o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
