Nu dați cu pietre, că nu generalizez. Dacă ai să întrebi o fetiță de numai cinci ani dacă vrea să fie mireasă, ea îți va răspunde fără nici cea mai mică ezitare, „da”. Dacă o întrebi cum va arăta rochia ei de mireasă, ți-o va descrie amănunțit. Ea știe exact. Dacă întrebi un băiețel de numai cinci ani, dacă vrea să fie ginere, el te va privi cu ochi mari și va ridica din umeri. Nici nu știe ce înseamnă ginere. Nici nu-l interesează. Și cam în filmul ăsta rulăm toată viața. Fetițele, de mici, plimbă căruțul și hrănesc păpușa, care are și sex și nume. Cu seriozitate, ele mânuiesc un mini set de oale, crătiți si ceșcuțe de cafea. De mici, joaca lor preferată este responsabilitatea, maternitatea, rochia de mireasă, copilul. Dacă le întrebi ce vor să devină când vor fi mari, statistica ne spune că vor să fie doctorițe. Asta pentru că, în fiecare femeie, se află o infirmieră. Asta pentru că, în setările lor, există mult spirit de sacrificiu. În timpul ăsta, baieții se joacă cu mașinuțele, cu roboțeii și mintea lor nu e ocupată deloc de ideea de viitor. Ei nu construiesc fantasme. Ei trăiesc în prezent. Când ajungem adulți, constatăm că nimic nu s-a schimbat, decât că avem mai multe lumânări pe tort.
“I wanna be” Foto: Adi Popa
Bărbații şi femeile sunt de pe planete diferite și asta n-am spus-o eu. Ei îşi iubesc mașina şi mai bine le scoți doi dinți din față decât să le zgârii portiera mașinii. Ele își iubesc pisicul sau cățelul, oricum, o ființă vie, pe care o sufocă cu pupici mici și pampoane. Ele își vor cumpăra un set de oale, un cuptor cu patrusprezece programe, în timp ce el îşi va cumpăra un set de cauciucuri de iarnă.
Singurul moment când amândoi sunt pe aceeași planetă este când el o cere de soție. Bărbații cer de soție o femeie doar atunci când sunt profund îndrăgostiți. Când, pe pământul ăsta, nu o mai văd și nu o mai doresc decât pe ea. Când au convingerea că ea e jumătatea lui. Cât durează acest moment? La unii e cât o străfulgerare și le trece, pentru alții, durează o viață. Ele, cu insignifiante excepţii, spun instantaneu și cu lacrimi în ochi „da”. Și pornesc să alerge un an de zile după clasica rochie de mireasă tip prințesă, care, fie vorba între noi, sunt toate la fel, și pentru organizarea nunții de vis. Însă motivele lor sunt diferite. Ele vor rochia de mireasă. Vor inelul. De ani de zile se uită cu jind prin vitrine, la verighete. Știu deja cine le este domnișoară de onoare. Ce culoare va avea și din ce flori va fi buchetul de mireasă. Știu câți copii or să aibă și cum o să-i cheme. Femeile, nu întotdeauna, se mărită din dragoste și cu convingerea că el este alesul. O fac pentru că el e bine situat material. Pentru ca e băiat bun și, cred ele, că vor fi în siguranță. Pentru că ele au o vârstă și vor un copil. Pentru că, până la el, nu le-a mai cerut niciun alt bărbat. Toţi au „marcat” și au plecat. Pentru că… În următoarele zece minute, știe tot globul că au fost cerute de nevastă. Au învins! Ce nu știu ele, e că urmează începutul sfârșitului. Că ele vor împinge căruțul cu responsabilitate, în timp ce el va fi cu maşina la service, ca să-i mai adauge un pampon.
Oare de ce suntem luate prin surprindere de evenimente și de viață? Când, de fapt, ele sunt rânduite încă din copilărie?
Pe Miriam o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
10 greșeli pe care nu le mai facem în pat după o anumită vârstă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
