S-au scris nenumărate rânduri pentru și despre iubire. Nu cred că a rămas ceva nespus.
Și totuși, eu știu că am iubit așa cum numai eu am iubit. Unic. De altfel, așa cum iubește fiecare dintre noi.
Îndrăgosteala e năvalnică. Fluturii zboară prin toți porii tăi, nu doar prin stomac. Atunci când ești cu el, nu-ți poți lua ochii de la făptura-i. Îi admiri chipul, trupul, gesturile. Îți dorești să-l atingi tot timpul. Chiar și cu degetul mic. Măcar pe una dintre unghii. Oricare dintre ele. Sunt atât de îngrijite! Dar nu o faci. Încă mai ai atâta minte cât să realizezi că l-ai sufoca. Atunci profiți cât poți de mult de momentele în care vă jucați și-i acoperi fruntea, ochii, obrajii, buzele și bărbia cu sărutări calde. Mărunte sau prelungite. Cum face și el.
Îi sorbi cuvintele.
Îi admiri cultura. Ce multe știe, istețul și înțeleptul meu! Din orice domeniu. Nu există subiect pe care să nu-l poată susține.
Te animă voia lui cea bună, permanentă. Felul lui de a vorbi „în parabole”.
Îți dorești din tot sufletul să-i poți pregăti masa. Să-l vezi că mănâncă cu poftă mâncarea gătită de tine, cu atâta dragoste. Pentru el.
Îi speli cu atâta drag tricoul pe care ai vărsat cafeaua din greșeală (de emoționată ce ești, evident!).
Iar dacă i-a rămas la tine (i-ai dat altul, nu l-ai lăsat să plece dezbrăcat!), dormi cu el sub pernă!
Dacă adoarme lângă tine, stai lipită de el (să nu dispară cumva!) încolăcindu-ți un picior peste ale sale și într-un cot stai și-l sorbi din priviri. Îl mângâi ușor peste piept și brațe. Din când în când, îți lași capul pe pieptul lui. Și te simți atât de protejată.
Dacă nu sunteți împreună, timpul trece greu. Te uiți din cinci în cinci minute la ceas. Te gândești chiar că i s-a slăbit bateria și nu mai e capabil să țină pasul. Limbi nesuferite, mișcați-vă mai repede!
Iubirea e năbădăioasă. Dacă ești mai temperată de fel în lume, în particular te transformi în vulcan. Devii copilă răzgâiată. Chiar obraznică.
Mai târziu toate se calmează, se așază și ea. Iubirea. Își dă mâna cu respectul, prietenia și obișnuința.
Dar… dacă drumurile v-au dus în direcții diferite? Ce rămâne?! O mică tresărire în stomac atunci când îl vezi. Te năvălește o plăcută căldură. În cap și în obraji. Teama că te îmbujorezi vizibil îți accentuează culoarea. Urechile parcă-ți iau foc. Picioarele parcă îți sunt dintr-o dată nesigure. Cert e că te bucuri să-l revezi. De fiecare dată.
La fel și dacă îi auzi doar vocea. Inconfundabilă. Masculină și totuși caldă.
A fost și va rămâne. El. Marea iubire. Pentru totdeauna…
Oare?!
Guest post by Omidee
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
