M-am descoperit în atâtea moduri. M-am căutat în prieteni, în ţări străine şi locuri nemaivizitate până atunci, m-am căutat în introspecţiile serilor calme cu cărţi şi ceai în miez de toamnă sau în răcoarea nopţilor de vară. Am continuat să caut chiar şi atunci când nu ştiam ce vreau să găsesc.
Când cineva apare în momentul în care nu ai pe nimeni în jurul tău, riscul e imens.
Mi-era dor. Dor să râd, să alerg, să cunosc, să leg prietenii şi să mă bucur de fiecare răsărit de soare ca şi cum ar fi primul şi ultimul lucru pe care îl gust din pomul vieţii. Ca o Evă care a înţeles că fiecare măr interzis poartă cu sine o nouă învăţătură, că fiecare „cădere” din paradisul nostru psihologic e o nouă lecţie din manualul infinit de „cum să…” al vieţii.
Mi-a oferit totul. Zâmbete, răsărituri şi apusuri, prezenţă şi absenţă, amintiri unice – un univers nou, paralel cu tot ce ştiam până atunci şi egal cu tot ce visasem vreodată.
E greu să vorbeşti despre iubire până în 30 de ani. Noi dezvoltăm ataşamente puternice, care apar şi dispar. Puţine au şansa să devină longevive, dar şi mai puţine au şansa de a se transforma în iubire.
Când mi-am dat seama, era târziu. Mă rătăcisem în vocea, prezenţa, energia şi gesturile lui. Deveniseră prea importante ca să le ignor, iar inima mea era doar un copil care nu ştia ce să facă cu ele.
M-am pierdut în tine… şi-ai înţeles.
Atunci a început iadul.
Guest post by raluthewriter.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
