Dragostea cu o femeie nu se face ca și când dai bună ziua sau compostezi un bilet de tramvai…
Se ia o femeie minunată, se încălzește la focul inimii cu toate gândurile fuior și nebune ce stăpânesc inima bărbatului din mine, se plimbă senzorul de metale rare peste trupul ei în căutarea butoanelor fermecate, se descântă la lumina lumânărilor, se decantează grijile și neliniștile într-un puț al uitărilor, se dă cu sare și piper orice gest în prealabil, se decorsetează sufletele pentru uniunea trupurilor… și se purcede la „treabă”, fără grija de a greși, dar cu delicatețea ce o percep ca pe un dar trupului și sufletului ei…
Ochi în ochi, trup lipit de trup, gura căutând gura, palme lipind alte palme, degete de pianist cântându-ți femeie la strune, încheieturi de care să mă leg și să le sarut ca un nebun în ploaie, geometrie descriptivă a trupurilor în forme cât mai colorate, răsuciri de EU spre TINE, spirale de dor și de incantații frivole și gustos de pariziene, clondire revărsate și gustate până la fundul paharului, reîncarnări ale spiritelor etrusce, pași în doi pe asfaltul drumului de dor, păduri de foioase prin crângul căruia să mă delectez cu murele, alunele de padure, ghinda savurată și macii cu care știu că te-aș avea, toată… și când vom obosi, rănile le vom obloji cu săruturi divine, cu îmbufnări și țuguieli de buze, cu rechemări sălbatice ca-ntr-un dans aztec, cu nebunie trecătoare și cu lansări orbitale de unde pământul ne va părea terenul de joacă al iubirii noastre…
Light hug by Susa Dosa
Toleranța se naște din iubire și moare din fustrări adunate, neîmpliniri, proiecte personale lipsite de sufletul celor doi și din prea puține dovezi strânse în timp visurilor de început, transformând orice poveste minunată de dragoste într-o banală șuetă de cartier…
Pretinzi că ți-ai găsit aleasa/alesul, că amândoi formați un întreg, că merită să lași bucăți din tine pe drum doar pentru a putea da șanse atunci când motorul dragostei se gripează, că fiecare noua curbă a drumului te va duce în sfârșit în direcția fericirii, că și mâine mai e o nouă zi pentru a da viață visurilor… iar timpul mușcă necruțător din fiecare suflet, depunând precum frunzele moarte ale unei păduri straturi de zile moarte, acoperind astfel cărările sufletului.
Într-o pădure de mesteceni, fiecare copac merită să crească frumos și să se înalțe până la cer! În orice pădure. De ce și noi, oamenii, să nu credem în fericire, fără a ne amaneta visurile ca și când mereu trebuie să plătești ceva la schimb?
Iubesc viața cu îndrăzneală, cu pasiune, cu strigăt și cu dor de a fi primit necondiționat așa cum sunt, cu păcate uneori, dar mai ales cu multe alte pagini ce se vor scrise. Cu ardoare, vreau să trăiesc pentru a fi fericit și nu să simt povara celor ce nu știu/pot să se bucure de ei înșiși, spirala vieții nu așteaptă pe nimeni să-și trăiasca timpul, vrei-nu vrei cobori pe ea în jos…
Dragostea-i un dans cu viața însăși, pe care trebuie s-o parcurgi cu inima, hrănind-o cu trupul și îmbogățind-o cu partea luminoasă a sufletului. Ca orice poveste, începi s-o savurezi plin de așteptări, transfigurat de tot ce ți se întâmplă, trăind cu sufletul la gură fiecare capitol… iubind, viața tâșnește prin toti porii, aura sufletelor luminând neantul de care, instinctiv, ne ferim. Ochii sunt cea mai bună dovadă ca dragostea corupe în mod fericit sufletele – privete ochii unei femei care este iubită și iubește și vei avea surâsul interior care să-ți lumineze ziua. A cădea pradă dragostei nu este doar un dar, este și-o formă în care universul măsoară curgerea inefabilului din viețile noastre, cheltuind timpului nisipul credinței de mântuire, de împlinire, de regăsire. Iubind cu patimă, dăruiești vieții sens și motivații, trasând candele pașilor tăi, atât în cer cât și pe pământ.
O poveste de iubire „adevărată” este cea care nu se termină niciodată… sufletele se modelează în iureșul vieții, gata să fie pregătite chiar și fără știinta lor, pentru marea regăsire – vei ști cu adevărat acel moment, regăsindu-te în gândurile celuilalt, vibrând la unison chiar și pentru cea mai mică răsuflare de vânt. În dragoste te dedici, nu ai cum să-ţi iei răgaz decât poate, când şi când, pentru o respiraţie, două. Trăieşti cu adevărat doar atunci când îţi asumi toate momentele, când laşi totul la o parte şi ţii de mână tot ceea ce viaţa vrea ca tu să ai parte… Îndrăzneşti?
Guest post by Victor Bucur
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Libertatea femeilor în 2025, între vis și realitate
Dragostea, compasiunea și blândețea
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
