Dragostea în vremea reţelei

Mă refer, fireşte, la dragoste în vremea reţelei de socializare. Sau, mai corect, a reţelelor de socializare, că nu-s puţine – Facebook, Twitter, Linkedin, Google+ şi aşa mai departe. Şi voi încerca, în câteva paragrafe, să lămuresc două chestiuni întâlnite în ultimii ani de socializare, aş zice eu, intensă, online: cum decurge “dragostea online” comparativ cea offline, respectiv, dacă cele două sunt prietene (complementare) sau concurente. 

 

Voi folosi Facebook ca model. Nu pentru că aş vrea să discriminez celelalte reţele, ci pentru că e mai greu să flirtezi pe o reţea profesională, sau să te entuziasmezi sentimental când cineva ţi-a dat un “retweet” ori îţi trimite bezele de 140 de caractere. Google+ poate fi asimilat “modelului” Facebook, deci putem purcede linişitiţi.

 

Bun, ne “log”-ăm pe Facebook şi începem să adăugăm prieteni şi prietene. Pe unii îi cunoaştem, pe alţii am vrea, pentru că, bănuim noi, sunt persoane atrăgătoare sau interesante. Să presupunem că există reciprocitate, că magia apare online şi că, printre “like“-uri, “comment“-uri, un eventual, mai îndrăzneţ, poke, sau, culmea îndrăznelii, un mesaj, cei doi ajung prieteni de inimă şi trup. Vorba Luceafărului, “Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel, dorinţa-i gata”.

 

Ceea ce nu sunt însă nici pe departe gata, sunt grijile, căci odată ce ai umblat la status-ul Facebook (“in a relationship“, “in an open relationship“, “it’s complicated“) apar deja primele discuţii. “Adică cum, iubitule, noi suntem împreună şi tu pui “in an open relationship”? Ce vrei sa spui?” “Dar, iubito, tu ai scris că “it’s complicated”, asta nu înseamnă că te poate aborda cineva ca să-ţi “simplifice “viaţa sentimentală?” Şi tot aşa…

 

Presupunând însă că trecem cu bine de momentul Kodak cu statutul sentimental, ajungem la gestiunea “curentă” a relaţiei. “Am văzut azi cum ţi-a dat aia like la trei status-uri. Doamne, se dă la tine şi tu… tu nu faci nimic!” “Lasă, lasă, că şi brunetu’ ăla focos al tău din liceu comentează la orice scrii.” Sau (şi mai distractiv, n.n.),” Lasă că am vazut EU cum TU îi dai like şi îi comentezi zilnic. Spune-mi drept, pe mine mă vrei sau pe el/ea?!” Şi uite-aşa se duce naibii toată magia, erodată zilnic de aceleaşi “instrumente” care au dus iniţial la apropiere…

      

Deci cum rămâne cu dilema zilei: e dragostea online prietenă cu cea offline sau nu? Aş spune că depinde de echilibrul partenerilor şi de încredere (atât de sine cât şi în partener). Dacă nu există încredere şi echilibru, pe cât a fost online-ul de catalizator la “începuturi”, pe atât e de susceptibil a grăbi despărţirea offline. Personal, mă simt foarte norocos pe moment. Am parte de cineva care nu-mi scoate ochii la orice postez sau comentez online, şi fac asta chiar des. Am întâlnit însă şi situaţia opusă: oameni care au certuri interminabile legate de cine, ce a postat, cupluri care au cedat presiunii reciproce şi, fie şi-au “scos” partenerul/partenera de pe Facebook (“să nu mai vad ce faci”), fie au ieşit la pachet din reţea (“dacă nu te vad eu, baby, nu te vede nimeni” – permiteţi-mi la acest capitol un “lol”). Cred că online-ul ne arată de fapt aşa cum suntem, şi asta chiar mai repede decât offline-ul. Dragostea online nu e mai buna sau mai rea ca cea offline, e doar mai rapidă, ca şi lumea în care trăim… Şi depinde de noi dacă o lăsăm să o controleze pe cea offline.   

P.P.S. Domnilor, nu v-am uitat, iată ceva util din feedback-ul unei prietene: nu începeţi să îi lăudaţi frumuseţea imediat cum v-a dat accept; nici la pozele de profil, nici în mesaje, căci de-abia vă cunoaşteţi şi ar fi frumos să nu păreţi un maniac în călduri. 🙂 

 

P.P.P.S. Pentru ambele sexe: puneţi, vă rog, pentru a a nu fi respins de un necunoscut, o poza de profil şi un nume bun de Google. Altfel, de ce v-ar accepta un străin cu capul pe umeri ca prieten. 😉

Citeşte şi Reţeaua în vremea dragostei.