Mă enervează maxim când bărbaţii pot şi femeile nu. Orice. De la chestii care necesită forţă, la pipi din picioare sau călătorit în lume singur. Acum vreau să mă plâng de o chestie anume. Ei de ce pot să se strângă în haite şi să facă lucruri împreună, iar noi nu putem? Joacă fotbal, baschet şi alte sporturi de echipă strict de distracţie şi relaxare, merg la pescuit zile întregi pe lacuri şi prin deltă, au seri de poker şi câte şi mai câte.
Femei unite? Poate la dans în câte un club, dar când sunt mai multe single. Poate la o cafea cu bârfă. Sigur când sunt mame. Cele mai mari echipe de femei le-am observat pe feisbuc în grupurile de mămici. Dar şi acolo sunt întotdeauna două tabere: unele pro şi unele contra, indiferent că sunt vaccinuri, alăptare sau naștere naturală.
Să ne înţelegem, nu arunc cu pietre. Nu de alta, dar n-am avut gașcă de fete niciodată. Întotdeauna am umblat cu băieți. Nici domnişoarele de onoare nu mi-au fost femei. Cu toate astea, de la un moment dat parcă am început să simt nevoia asta.
Singura tentativă concretă a fost echipa de curling, sportul ăla pe gheaţă, cu pietre şi mături. Am jucat de câteva ori, mi-a plăcut, apoi a trebuit să ne strângem o echipă. De fapt, mai degrabă să formăm o echipă din puținele femei care experimentam curlingul. E foarte greu să uneşti patru femei con cojones și să le pui să joace într-o competiție. La europene, ne-am certat, ne-am porcăiit, ne-am împăcat, ne-am înjurat din nou, ne-am împrietenit mai tare. Din prima echipă, una s-a lăsat pentru doctorat, una pentru familie, una că a rămas însărcinată. Din a doua echipă, cu una nu am avut chimie, una s-a prins din timp că nu e tocmai ce îi trebuie. Greu, dom’le, greu! Poate avem noroc acum, cu a treia echipă.
Odată cu înhăitarea pentru curling a apărut și dorința asta de a face chestii în gașcă de femei. Chestii nu înseamnă să mergem la spa și să vorbim despre machiaj sau la shopping și să ne bârfim soții. Cel puțin nu pentru mine. Așa am început să observ că nu multe femei au activitățile lor specifice cu alte semene de-ale lor.
Cred că sunt două premise de care e nevoie pentru ca femeile să petreacă timp împreună:
1. Trebuie să mai dăm la o parte din misoginismul românesc și să înțelegem că și femeile au nevoie de socializare, de apartenență la grup, de relaxare în gașcă. Chiar și după ce devin mame. N-o să pățească nimic niciun copil care stă trei ore cu tata, în timp ce mama e în oraș cu fetele.
2. Ne trebuie self-esteem. Suntem o generație de femei criticate și veșnic comparate (așa au crezut că ne cresc cel mai bine părinții noștri), ca atare e greu să vezi admirativ în cea de lângă tine părțile bune sau să te simți confortabil în gașca de fete chiar dacă nu ai avut chef dimineață să îți faci părul. Dar cred că suntem pe drumul cel bun.
Așa că… felicitări celor care fac deja asta, iar celorlalte… curaj!
P.S. Dacă vreți să susțineți participarea echipei naționale feminine de curling la campionatele europene, ne găsiți pe https://www.facebook.com/pebbles.curling
Pe Daiana o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
