Pe 12 mai a fost Ziua Dorului. Despre care am mai scris eu câte ceva. Despre dorul de ducă, dorul de părinți, dorul de țară, dorul să-ți fie dor. Ei, bine, astăzi mi-e dor de altceva. Nou. Dor de pandemie. Șoc, șoc. De ce așa? Tocmai acum, când se termină. În mod paradoxal, mie deja mi-e dor de ea. Vine sfîrșitul lumii… virusate!
Mai jos, voi înșira câteva motive pentru dorul meu. Câteva crâmpeie din “cum mi-am petrecut eu sfârșitul lumii” asteia, ca să parafrazez titlul unui film.
Dau pe repede înapoi, cam așa:
- Dintr-o dată, a năvălit virusul peste noi, din China. Direct și instant, pe tot globul. Nu a rămas petic de Pământ nevirusat. Ne-am îmbolnăvit noi, oamenii, unii au mai și murit. Ce să faci, n-ai ce să faci. Asta-i viața! Conspiraționiștii au spus că trebuia făcut curat, că sunt prea mulți bătrâni, că se mai reduc cheltuielile, chestii de-astea. Evoluționiștii și oamenii de știință au spus că marile pandemii ale lumii au făcut să apară mamiferele placentare, recte liliacul, care mai nou l-a îmbolnavit pe om. Vorba aceea, roata evoluției se învârte, că nu e pătrată, e rotundă.
- Vine, vine… pe la sfârșitul lunii ianuarie, anul curent. Virusul. Lovește puternic Italia, Spania și hopa, intră în estul Europei, nu pe la ruși, ca ploaia lui Proconsul (trupă muzicală românească), ci prin România. Tărâmul ăsta, care dincolo de protecția divină specială de care se știa clar, s-a contaminat în luna februarie!
- Pe data de 16 martie se decretează stare de urgență și statul acasă și în Romania. Vrei-nu vrei. Comentezi? Nu prea poți, dacă îți pasă!
- Începe izolarea în case. Neieșitul afară la liber.
- Ocupații de izolare pe persoană fizică: privitul la știri, număratul infectaților de la noi și de pretutindeni, topuri de gen, panică, panică, panică… privitul pe fereastra internetului. La ce mai zice unul, altul, mai o contrazicere, mai o consipație, mai o vale a plângerii.
M-am luat atunci cu mâna de cap, apoi am închis știrile.
- m-am apucat de citit – au apărut biblioteci online gratuite pe net.
- m-am apucat de privit teatru – teatrele din țară au transmis în flux online piese de teatru care de care mai interesante. Știi doar, că te-am ținut la curent. La 220 V. Andrei Șerban, Radu Jude, Purcărete, Ada Milea, București, Cluj, Galați etc. A fost inflație și încă mai este… și gratis, mamă soacră, gratis. Nu ai cum să spui că dincolo era mai ieftin…
- m-am apucat de vizitat: Muzee, am făcut tururile Louvru, Ermitaj, Versaille. Orașe, am fost prin New York, Barcelona și Sao Paolo. Am atacat zone exotice : Bali, Noua Zeelandă, Marea de Corali. La pas de voie, hai hui… (O natură frumoasă și diversă pe pământul ăsta albastru. Curățenie peste tot. Nu mai erau pungi de plastic în ape, coji de semințe pe iarbă. Liniște. Am văzut păsări ieșite la piață în fața Domului din Milano, câteva capre prin Lima, la cumpărături. Erau lame de fapt. Rațele sălbatice făceau un zgomot asurzitor pe pajiștea din fața Capitoliului din Roma, din cauza unei lupoaice care alăpta doi pui de om, pe un soclu. Pe Romulus și Remus.)
- am muncit. Am fost în izolare două săptămâni la locul de muncă. Am primit diplomă de merit. A fost greu, a fost ușor, nu mai contează. Contează doar zâmbetele copiilor cu care am petrecut timpul și trenulețele care au rămas mărturie. A, și doi trandafiri. Doi, nu mai mulți. Primiți cadou, semn că am trecut pe acolo. A, și sufletul meu. Plin de bucurie că am putut să fiu de folos.
Dar iată, mi s-a făcut dor de aglomerație, de claxoane, de înjurături, de smog, de larma de zi cu zi. Eram tare departe de lumea dezlănțuită, mi-era teamă că mă voi obișnui cu liniștea, cu albastru și cu mirosul de iarbă verde. Vreau gălăgie, dați-mi fum de mici și peturi de bere goale, aruncate prin poienițe, aglomerație, economie prosperă prin furnalele fabricilor, harmălaie în parcuri și pe plaje, mall-uri pline cu oameni dornici să-și cheltuie banii, manele date la maxim din limuzinele care fac bullying cu mine în trafic…
Vreau înapoi acasă! Pentru că am dezvoltat fobii și adicții in izolarea asta de două luni, de la prea multă liniște. Cianofobia – frica de albastru. Adică nu pot să văd mult albastru, m-am obișnuit cu gri, de la smog. Agorafobia – teama de aglomerații. Sau când frica te ține închis în casă. Tripanofobia sau vaccinofobia – teama de a face injecții etc.
Despre adicții, ce să spun. Am dezvoltat adicția pentru teatru. Pe care l-am servit ca meniu principal, în special la cină. Am ales de aici psiho-drama ca formă de terapie pentru anxietatea provocată de claustrofobie – teama de spații închise. Sau adicția mea – lecturi sau audiții zilnice pe facebook via Oana Pellea sau Ana Barton, ca armă de contraatac pentru propriile postări ale textelor mele mai vechi. Care țin de nomofobie, teama de a-ți pierde telefonul. Mai continui? Nu. Gata. Stop.
Mi-e dor ca, de ziua dorului, să dau masca jos. Când mă privesc în oglindă să îmi recapăt zâmbetul, “să mă bucur de viață, că nu se știe când mai vin” vorba lui Smiley. Să constat că ies cu o versiune mai hi tech a mea după pandemia asta, că am învățat să proiectez spectacole de pe telefon pe televizor, să particip la o întâlnire cu colegii de muncă pe Zoom, să citesc cărți electronice, să fac lecții online cu copiii pe platforma Edu, Adservio sau Google, să mă plimb virtual 360 grade, panoramic, de-a lungul și de-a latul muzeului, orașului, oceanului, pământului. Am ascultat posturi de radio din Groenlanda și Capul Verde și am văzut reprezentații în timp real ale Baletului din Londra și ale Operei din Melbourne.
Privesc înapoi fără mânie spre perioada ce tocmai stă să se încheie și o tratez cu clemență. Mi-am petrecut sfârșitul lumii bolnave făcându, după placul inimii, toate nefăcutele și neavutele din lipsă de timp. Asta am găsit. Timp! M-am adaptat și m-am pregătit de noua, sănătoasa și super purificată lume care stă să vină.
Tu?
Guest post by Monica Bulgaru
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
