Totul a început în urmă cu câțiva ani, când m-am transformat în baby-sitter-ul de ocazie al celor doi nepoți ai mei. Exasperant de mofturoși într-ale bucatelor, refuzau ferm orice propunere culinară pentru cina ce urma să o pregătesc, în timp ce îmi repetau insistent că le e foame. Am ieșit din situația limită spunându-le că îi las să se mai gândească ce le-ar place să mănânce, în timp ce eu am să-mi pregătesc o mâncare specială, anume „Cina secretă pentru putere a lui Spiderman”.
Din acel moment am câștigat două perechi de ochișori care mă urmăreau cu interes și fascinație! Cașcavalului pane, căruia i-am adăugat ingredientele pentru putere ale lui Spiderman, i-am făcut cu mâna pe deasupra semnul secret al eroului și am spus de mai multe ori „Forța lui Spiderman!”, a devenit instantaneu un meniu de senzație. Mâncarea pregătită mie 😉 a fost devorată imediat de cei mici, apoi a trebuit să mai fac un rând pentru a-i sătura. Calitățile extraordinare ale bucatelor au primit confirmarea chiar a doua zi, când a trebuit să întrerup o ședință importantă pentru a-i explica cu precizie cumnatei la telefon cum trebuie pregătită cina secretă a lui Spiderman și ce cuvinte trebuie spuse și când, pentru ca totul să reușească. Descoperită fiindu-mi vocația de baby-sitter, am devenit în scurt timp abonat la nepoței.
Astăzi avem deja un trecut culinar respectabil împreună, toate ingredientele și borcanele sunt „branduite” cu abțibilduri cu eroi de desene animate și filme, treabă duplicată apoi și în bucătăria cumnatei, pentru liniștea ei în casă.
Între timp, am mai avansat, ieșim să mâncăm și la restaurant, iar nepoțeii își primesc cu conștiinciozitate și seriozitate educația din partea unchiului. Sâmbăta asta i-am avut din nou în custodie, iar copiii au făcut un show de zile mari. Înainte de a merge la restaurantul lor preferat am intrat pentru un sfert de ceas la McDonald’s, unde am avut o scurtă discuție amânată toată săptămâna cu un client. Acesta era acolo cu nevasta și tot cu doi plozi după el. Ai mei aveau în față câte o sticlă de apă plată, iar în fața lor, ceilalți doi copii molfăiau cu nesaț meniurile locului. Vizibil stânjenită de situație, nevasta partenerului meu de discuție încerca să intre în vorbă cu nepoții mei, îndemnându-i să guste măcar din cartofii pai. Discuția a fost cam așa:
– Mulțumim, noi nu mâncăm la McDonald’s!
– Dar de ce?! Nu aveți voie? Uite, astăzi aveți voie!
– Avem voie, dar noi suntem familie de domni.
– Daaaa?! Și domnii nu mănâncă la McDonald’s?
– Nu. Noi mâncăm cu tacâmuri, iar aici se mănâncă fără tacâmuri, așa cum mănâncă porcii din troacă și noi nu suntem porci.
– Daaaa?! Chiar așa?! Și cine v-a învățat pe voi asta?
– Unchiul ne-a învățat…
– Și ce v-a mai învățat unchiul?!
– Ne-a învățat că atunci când vor fi mari, băieții vor fi ca niște hipopotami și fetele vor fi obeze ca niște vaci, dacă au mâncat aici când erau mici.
– Ahaaa… Deci voi nu veniți niciodată aici?
– Nuuu! Aici vin doar copiii cu părinți iresponsabili.
– Ce sunt părinții iresponsabili? Știți ce înseamnă asta?
– Daaa! Sunt ăia care sunt sălbatici și nu știu să folosească lingura, furculița și cuțitul și își îndoapă copiii cu mizerii.
– Așa…
– Și îi învață pe copii să fie sclavi la corporații și să își bată joc de săraci…
– Cum adică?!
– Așa, că stau la coadă, în loc să îi servească chelnerii. Și își aruncă singuri resturile!
– Și e rău că aruncă resturile?!
– Da. E rău că în loc să arunce resturile un sărac care nu are bani, banii îi iau milionarii.
Aici s-a încheiat dialogul nepoților mei cu doamna în cauză, căci terminasem și eu discuția și am plecat să mâncăm. De atunci, povestesc tuturor întâmplarea și nu îmi încap în piele de satisfacție. Educația mea chiar a dat roade și sunt foarte, foarte mândru. Am simțit nevoia să mă dau mare, așa că v-am spus și vouă!
Citiţi şi
Dar cum să NU știți ce e ăla păstârnac și la ce se folosește?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
