Eu cred că există iubiri mari și mici, iar asta nu depinde de durata lor. Iubirile mari pot dura trei zile și, cred eu, acelea sunt cele mai frumoase, care îți rămân pe vecie în suflet. Poți să iubești o persoană din prima clipă în care o vezi, fiindcă realizezi că îți face bine la suflet, doar fiindcă se află lângă tine.
Pe altele înveți în timp să le iubești. E nevoie de muncă și poate, în final, când ajungi să iubești, realizezi că totul a fost în zadar, că nu ai liniște sufletească.
Stăteam și mă gândeam la iubirile mele alea de două-trei zile. La iubirile de-o vară din adolescență și mă gândesc la ele mai cu drag decât la relațiile mele lungi. Fiindcă au fost perfecte. Chiar dacă au fost scurte, au oferit ce trebuie: zâmbete, dragoste și – poate – o doză necesară de nebunie, cu săruturi furate pe ascuns, undeva pe o băncuță, într-o seară cu miros îmbietor de vară. Au fost perfecte fiindcă timpul nu a apucat să le erodeze. Dacă ar fi durat mai mult, s-ar fi distrus. Oamenii mereu distrug ceea ce este frumos.
Poate, uneori, stăm și ne gândim la iubirile astea și am fi vrut să le păstrăm, să aibă continuitate, dar ele ar trebui să fie suficiente așa cum sunt. Să rămână perfecte în amintirea noastră.
Guest post by Bianca Tămaș
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
