Contele german Alexander von Schönburg-Glauchau nu este doar conducătorul casei de Schönburg, una dintre familiile aristocratice cu vechime ale Europei. Este şi jurnalist, iar cartea “Înalta societate” este o colecţie de articole scrise cu un condei şi umor admirabile pentru reviste şi cotidiane, de la Vanity Fair la Frankfurt Allgemeine Zeitung. Radiografii ale prezentului, care suprapuse peste cele ale trecututlui, arată unde am ajuns, coborând pe când credeam că urcăm.
Vorbind despre societatea berlineză, contele abordează un subiect sensibil, care pune deseori probleme, deşi normele par, în aparenţă, destul de simplu de urmat. Ce ţinută aţi aborda, prin urmare, la un concert festiv urmat de un dineu de gală, respectiv la o aniversare a unui oficial, la care sunt prezenţi oameni politici, diplomaţi şi elite din lumea muzicală? Contele a ales greşit în ambele situaţii:
“Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. Îmi place Berlinul. În schimb, cu normele vestimentare mult prea confuze ale înaltei societăţi berlineze îmi continui lupta solitară şi lipsită de orice speranţă de izbândă.
De curând, am fost invitat, cu prilejul celei de-a şaizecea aniversări a Orchestrei Simfonice Germane, la un concert festiv urmat de un dineu de gală. Preşedintele federal şi soţia sa erau anunţaţi ca oaspeţi de onoare. Pe invitaţie se putea citi: “Ţinută festivă de seară”. În oricare alt oraş, mesajul ar fi interpretat într-un singur sens: smoching pentru domni, rochie de seară pentru doamne. La Berlin, potrivit experienţei, “Ţinută festivă de seară” înseamnă că organizatorii şi-ar dori ca oaspeţii să nu apară în trening.
Prin urmare, mi-am pus un costum de culoare închisă şi m-am trezit underdressed. Preşedintele federal purta smoching. La fel ca majoritatea celorlalţi invitaţi. Un faux pas clasic.
Iar în urmă cu câteva zile, preşedintele comitetului director al Axel Springer AG a lansat invitaţii pentru un dineu festiv, cu prilejul celei de-a optezci şi opta aniversări a lordului George Weidenfeld, cunoscut filfizon şi editor de carte, la ultimul etaj al clădirii editurii. Printre oaspeţi, fostul cancelar federal Helmut Kohl, actualul cancelar federal Angela Merkel, ministrul de interne şi marele dirijor Daniel Barenboim. De data asta nu am ezitat o secundă în alegera garderobei. Aniversarea zilei de naştere a unui grand seigneur londonez. În cerc restrâns. Prin urmare, smoching. Ajuns în spaţiile oficiale, lambrisate în lemn, ale Editurii Springer, am constatat cu jenă că eram singurul în smoching.
Oricât ar părea de straniu, este cu mult mai neplăcut să te trezeşti over- decât underdressed. Cât eşti underdressed, emani o anumită nonşalanţă uşor arogantă. Overdressed însă, nu poţi părea decât ridicol şi deplasat (…)
Am părăsit distinsa societate exact în clipa în care lumea era invitată la masă. Am pornit spre snackbar-ul meu preferat, ca să mănânc cârnaţi şi cartofi prăjiţi. Interesant, dar acolo nu s-a uitat nimeni chiorâş la mine din pricina smochingului. Asta mi se pare uluitor în Berlin: ţi se poate întâmpla să arăţi deplasat în smoching, la un dinnerparty, în schimb la chioşcul de cârnaţi un smoching este cât se poate de firesc. Eu mă dau bătut.”
Noi ce să mai zicem? 🙂 Poate doar să împărtășim pățanii de care să ne amintim înainte de-a pleca la un eveniment.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
