Citeam un studiu care spunea că peste 60 la sută dintre relaţiile amoroase încep, ard şi se sting online. Virtual, adică! Un el şi o ea, un el şi un el, o ea şi o ea, ei, noi toţi stăm confortabil în spatele unei tastaturi, probabil în întunericul tristeţii personale, şi ne consumăm bătăile inimii în spatele unui profil care dă respiraţia peste cap altui profil. Mmmmm! Înfricoşător, nu? Dar astea-s timpurile, astea-s sentimentele, cu ele defilăm!
Cuvinte frumoase, chat de facebook (dacă ar vorbi, săracul!), sms-uri de dragoste, mms-uri erotice, am ajuns nişte desfrânaţi tehnologici, lasând băncile din parcurile dragostei de odinioară pradă porumbeilor. Lăsând aleile la cheremul bunicilor care-şi plimbă nepoţii sau care-şi plimbă jumătăţile, ca semn al respectului cuvântului dat cu juma’ de veac în urmă, fiind toate la dispoziţia adolescenţilor rebeli care vor să fumeze nestingheriţi o ţigară. Bunicul meu avea o vorbă: nu poţi înota contra Dunării, te va băga la un moment dat la fund. Aşa şi cu timpurile, noi, scriitorii de scrisori de dragoste, ne adaptăm la dictatura purtătorilor de tablete, din fragedă pruncie.
Eu doar mă întreb: cu sărutul, ce faceţi fraţilor cu sărutul? Vă spuneţi cuvinte frumoase, virtual. Declaraţi iubire veşnică unei poze care de cele mai multe ori nu are legătură cu realitatea, vă treziţi cu noaptea-n cap să vedeţi dacă el sau ea v-a comentat la status… dar cum vă sărutaţi, fraţilor? Simt şi acum fiorul primului sărut, mirosul primei epiderme care mi-a cotropit aşternutul adolescentin. Văd şi acum părul care mi-a răvăşit perna de multe ori în multe dimineţi. Voi, virtualii îndrăgostiţi, cum rezolvaţi problemele astea? Cum vă sărutaţi, mă, altfel decât cu plasticul, din c*r: te pup!!!, sintagmă care este mai des folosită decât cuvintele mama sau tata. Te pup! Cum o pupi, mă, cum? Dar tu, doamnă, cum o faci? Cu lumina stinsă, în camera ta tristă, îndrăgostită muci de unul care poate fi oricine de oriunde. Te pup, pa! Te pup, pe mâine! Te pup, nu mă uita! Mă sperie atât de tare cuvintele astea spuse de oameni care nu şi-au mirosit ochii niciodată!
Când a avut de ales, Paris a sărutat mărul pe care i l-a dat Elenei. Sunt convins de asta. Dar Paris era real, iar în faţa lui stăteau, real, cele mai mişto femei ale mitologiei. Tipe care azi ar fi avut pagina de facebook plină de citate din Coelho, cotoi supraponderali şi, evident, te pup-uri virtuale.
Apoi, când Dumnezeu a creat lumea, sunt convins că îşi ţinea bagheta magică în dreptul buzelor, cînd se gândea cu ce animale să mai populeze spaţiul, altele în afară de om. Era tot un fel de sărut. Unul real, religios sau nu… după care s-a odihnit. (Dacă e să fiu răutăcios, azi, Dumnezeu ar muşca din bagheta aia, când vede ce-a făcut).
Înţeleg, repet, ne luaţi codurile genetice cu care am fost zămisliţi de bagheta de mai de sus, ne transformaţi în roboţi virtuali, cu inimă de tinichea, ne-aţi luat însemnătatea te iubescului tinereţilor noastre, ne pregătiţi de clonare, probabil, ne controlaţi, ne ascultaţi, râdeţi de noi… ne faceţi sclavii voştri, dar de ce ne pervertiţi, mă, sărutul?! Lăsaţi-l să fie pur la fel cum e sărutul mamelor pe creştetul pruncilor, la culcare, lăsaţi-l să însemne totul, la fel cum se mai întâmplă pentru cine ştie ce adolescenţi ciudaţi, de modă veche, care încă mai pun scrisori la poştă. Lăsaţi sărutul, SĂRUT!
Încă mai simt aroma primului sărut. Încă îmi provoacă amintiri în straturile cutanate. Cumva, virtualul a început să mă obosească. Ce s-a dereglat genetic în noi, de am ajuns să ne îndrăgostim de nişte pixeli lipsiţi de viaţă, ca mulţi dintre noi?
Tiramisu mărţişoresc
250 de grame de mascarpone, 200 mililitri de smântână lichidă, pentru prăjituri, două linguri de zahăr pudră, o păstaie de vanilie, 100 de grame de ciocolată albă, o cafea tare, rece, o mână de pişcoturi de şampanie, o mână de căpşuni, o lingură de zahăr brun, 30 de mililitri de lichior de căpşuni.
Tăiem căpşunele rondele, presărăm o linguriţă de zahăr brun şi lichiorul peste… amestecăm uşor şi băgăm la frigider pentru o oră. Între timp, peste smântâna rece, punem zahărul pudră şi o batem bine până obţinem o frişcă pufoasă.
Lăsăm la rece. În alt vas, batem mascarpone până devine o spumă, adăugăm ciocolata albă, topită pe bain marie, şi seminţele din păstaia de vanilie. Adăugăm o lingură de lichior de căpşuni, frişca şi omogenizăm totul.
Scoatem căpşunile de la frigider şi le scurgem bine de lichidul format. Într-o tavă dreptunghiulară, întindem un strat de pişcoturi înmuiate suav în cafeaua tare (nu foarte mult, să rămână ferme în mijloc, altfel, prăjitura nu va avea corp), adăugăm un strat de cremă, unul de căpşuni… alt strat de pişcoturi înmuiate în cafea, cremă, iar deasupra presărăm cacao de foarte bună calitate.
Lăsăm la frigider minimum trei ore, eventual peste noapte. Servim cu o căpşună, două alături. Enjoy!
Pe Radu-l puteţi savura aici.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Ce înseamnă să te simți copleșit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
