Conform dicționarului explicativ al limbii române termenul de misoginie este explicat ca aversiune, dispreț, repulsie maladivă sau măcar indiferență (nejustificată) față de femei.
Pe o altă pagină a acestuia citim că prin sexism se înțelege tendința de a discrimina pe baza apartenenței sau nu la un gen, de obicei discriminarea femeilor, pentru că sunt femei.
O dată inventați acești doi termeni au devenit, în epoca modernă, mai degrabă o armă de atac a femeii nemulțumite de condiția ei decât o realitate larg răspândită, o anatemă de aruncat ca argument suprem în controversele între câte o femeie și unul, mai mulți sau toți bărbații, dar nu o atitudine sau o tendință psihologică dominantă a acestora din urmă (atitudine eventuală, cu care sufragetele moderne ar trebui încurajate să lupte).
Există destul de puțini bărbați realmente misogini, conform DEX, dar și a bunului simț, fie și numai pentru că majoritatea dintre noi ne-am născut din femeie și am fost, la un moment dat, înșeuați de o alta, nemaivorbind de cei blagosloviți cu una sau mai multe fiice (în măsura în care supraviețuiesc).
Toți bărbații pe care îi știu de fapt sunt uniți între ei de o lipsă de indiferență sonor exprimată în ceea ce privește femeile, lipsa oricărei picături de aversiune față de acestea și, chiar dacă uneori par maladivi în raport cu ele, aceasta nu se datorează repulsiei sau disprețului.
Genul de intoleranță pe care termenul de misoginie l-ar implica este ușor de cuantificat atunci când compari sentimentele bărbaților normali față de femeie cu cele de real dispreț și intoleranță ale naționalistului față de ungur, ale pesedistului față de Băsescu, ale băsiștilor față de toți ceilalți, ale antisemitului față de evreu și ale noastre, ale tuturor, față de țiganul tipic.
Nu neg cu totul misoginia. Poate că undeva, prin vreun ungher de crâșmă o exista vreun multiplu divorțat cu su*a un pic prea mică și cu început de impotență care urăște realmente femeile, dar nu aș băga mâna în foc că nu există în contrapartidă și vreo doamnă între două vârste perorând cu moațele în cap despre necesitatea eutanasierii de urgență a majorității purtătorilor de pantaloni.
Dacă ne concentrăm asupra sexismului, diferit prin definiție și semnificație de misoginie, sigur că pășunea este mult mai populată, deși nu atât de unilaterală pe cât s-ar crede.
Cel mai frapant exemplu pentru mine este de exemplu însăși lumea în care trăiesc, lumea medicală, un univers dominat de femei de calitate, doctorițe și asistente indispensabile, dar condus de obicei (și ce treabă bună fac!) de bărbați, fie ei rectori, decani, șefi de case de asigurări, șefi de secție sau de catedră, șefi de sindicate sau numai lideri de opinie.
Nici lumea politică nu pare a fi depășit sexismul, poate și pentru faptul că, așa cum ne arată orice program politic televizat, începând cu relatările zilnice despre concursurile de moțăială din parlament, bărbații sunt așa de talentați, deștepți, valoroși, cinstiți și, de ce nu, chiar frumușei.
Până și prietenii bridge-ști, altfel persoane extrem de destupate, privesc femeia ca un excelent oponent în competiții, deși mai puțin adecvată unui parteneriat bazat strict pe numărul de levate și calitatea contractelor.
Chiar dacă sunt și zone din care (din fericire) femeile ne exclud, este cinstit să constat că acestea sunt net dezavantajate în societate față de noi și eu personal mi-am exprimat repetat convingerea că o lume în care bunul simț, echilibrul, talentul relațional și blândețea feminină ar fi promovate, ar fi o lume mai bună, chiar dacă uneori ceva mai îmbufnată.
Putem teoretiza la nesfârșit asupra motivelor concrete pentru care, deși sunt (în medie) mai superficiali, mai puțin pregătiți, mai antipatici și mai abuzivi, bărbații și nu femeile ajung mai des să conducă, iar femeile ajung mai des să facă concret treaba.
Părerea mea personală este că lucrul acesta se întâmplă pe de o parte din cauza unei tendințe culturale moștenite precum și a existenței unui registru mai larg de priorități personale ale femeii față de mascul. Pentru că spre deosebire de acesta, femeia își dorește poate progres profesional și recunoaștere, dar nu cu sacrificarea timpului pentru partener sau cu diminuarea energiei și preocupării față de copii. În plus, bărbații sunt mai deschiși competiției, fiind dispuși să sacrifice mai multe pentru a câștiga, indiferent ce, de la un concurs de lungime, grosime și frumusețe a jetului până la un post de conducere (permițând, prin acumulare într-o viață de luptă, o cruce mai făloasă și mai plină de inscripții la înmormântare).
Indiferent de toate acestea, în percepția mea personală, există o groază de deosebiri fascinante între femei și bărbați, deosebiri care există și pe care eu le văd amuzante, fiind păcat a fi trecute sub tăcere doar de frica de a fi etichetat ca misogin sau sexist.
Când constat și mă amuz de unele pattern-uri comportamentale din jurul meu – femei care parchează strâmb, turuie pe limba lor de neînțeles, se sperie de vreun cărăbuș adormit, se îmbufnează de la a treia bere gustată de soț, pierd nejustificat de mult timp cu penseta în mână, întârziind permanent, târăsc persoane nevinovate la concerte sau vernisaje și pretind ocazional să fie masate de către iubitul cu sânge cald fără ca acesta să tenteze a depăși ecuatorul ce îl desparte de paradisul de sub buric – îmi place să cred că sunt doar un observator cu o perspectivă insolită, și înveselitoare asupra acestor lucruri și nu un misogin care își dorește ca femeile să se schimbe vreodată, mai ales că m-am obișnuit de mult să găsesc farmec și echilibru în această stare de lucruri. Mai ales că nu am pretins și nici nu am scris vreodată de vreo superioritate masculină cu adevărat detectabilă în afara mărimii și pilozității trupului.
De fapt, viața mi-a arătat că, atunci când o femeie este sau se simte frumoasă, când o femeie își autopercepe farmecul, feminitatea și trăiește oferind și primind iubire, nu sesizează deloc misoginia sau sexismul în lumea din jur.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
