Îi place să iasă la miezul zilei pe balcon și, pentru câteva minute, să renunțe la luciditate. Își scoate ochelarii și-i pune deoparte, iar vânzoleala orașului se transformă brusc într-un murmur indescifrabil. În momentele acelea se gândește la viața ei. Un lung șir de bătălii, lung șir de lacrimi și multă, multă stăpânire de sine. Dar a biruit! În cele din urmă. Pe balconul firmei de apartament, din care acum deține un mic procentaj, în mijlocul Capitalei – departe de noroiul și mirosurile pestilențiale de pe ulița Tractorului, de unde venise – se simte că Wellington, ducele ăla, învingător pe dâmburile de la Waterloo. În război și în dragoste totul este permis, așa că făcut strategii, a calculat, a mințit, a păcălit, a înșelat, ba chiar a apelat la serviciile oculte ale babei Vanga – recomandată de o cunoștință a mamei ei – ca să-și construiască un viitor. Familia n-a ajutat-o cu adevărat niciodată și de mică a înțeles că, dacă va avea vreodată șansa să iasă din sărăcie, va trebui s-o facă prin forțe proprii.
S-a măritat devreme, sperând că asta o va ajuta în ascensiune, dar a înțeles rapid că băiatul ăla în care își pusese atâtea speranțe n-avea prea mari perspective. A fost bun o vreme, au împărțit cheltuielile și s-au zbătut să pună ceva deoparte. Slujba de vânzătoare la bijuteria n-a ajutat-o deloc. Banii erau puțini și, pentru Dumnezeu, era și ea femeie! Să stai la tejghea în fiecare zi și să le vinzi altora vise încătușate în inele cu pietre strălucitoare, să vezi atâtea fețe pline de bucurie și de speranță în viitor, în timp ce pentru tine ziua de mâine era atât de previzibilă, atât de asemănătoare cu cea de azi, cu cea de ieri…
Fusese geloasă pe clientele frumoase ce veneau la braț cu iubiții lor care păreau să le idolatrizeze și care scoteau, fără prea multe vorbe, teancuri de bani din buzunar numai ca să obțină un zâmbet, o exclamație de bucurie, un sărut pasional. Dar ea, cu ea cum rămâne? Viața ei urmă să te termine aici? Nu era nici frumoasă, nici stilată, nici elegantă. Terminase doar liceul și de văzut, văzuse doar câteva zone turistice din țară. Nu vorbea nicio limbă străină și acum mai avea atârnata de deget și ghiuleaua pusă acolo de bărbatul care îi înșelase speranțele. Nu era bun de nimic!
S-a decis să facă absolut orice că să scape din situația asta. Îi trebuia doar o mână de ajutor din partea destinului care, în cele din urmă, a venit. Pe ușa magazinului a intrat într-o bună zi el, Fraierul prefect. Avea mașină străină. A lui. Era intelectual și lucra la firma familiei. Avea apartament în București și voia să pară foarte sigur pe el, deși nu era nici pe departe sclipitor. Dintr-o glumă într-alta i-a arătat că-i disponibilă iar el s-a simțit brusc precum Don Juan într-o aventură secretă la marginea Bucureștiului. Nu era prada prea apetisanta dar, practic, i s-a aruncat în brațe. Cum să refuzi așa ceva? S-a arătat chiar dispus să o conducă acasă, până la capătul uliței Tractorului (nu până la poartă, că să nu se expună și să nu declanșeze un scandal inutil cu soțul iubitei lui secrete).
O vreme le-a fost bine. Se întâlneau pe ascuns și trăiau amândoi pasiunea aceea vinovată, pe care numai ei o știau și care le creștea exponențial cantitatea de fluturași din stomac. Făt Frumos pe cal alb, patron de firmă-n București, era tot ce-și dorise în viață. Merita să se bată pentru el până în pânzele albe! Nu peste multă vreme l-a convins că le-ar fi mult mai simplu să se vadă dacă ar lucra împreună și cum la firmă cu pricina a fost nevoie de o secretară, pasul a părut firesc. El avea o prietenă cu pretenții care îi tot făcea probleme și care îl făcea să înnebunească de gelozie. Ea, cu firea calmă și cu privirea fixă din spatele ochelarilor serioși, de o platitudine perfectă și liniștitoare, era pansamentul perfect. A divorțat rapid de cel care o trăgea înapoi, către ulița plină de noroi și, nu după multă vreme, și-a luat mama și s-a mutat în București. Făt Frumos a ajutat-o, desigur, cu niște bani și, colac peste pupăza, a pus și umărul la căratul canapelelor. Ce-ți poți dori mai mult?
Nu, încă nu era totul perfect. Ca toți bărbații care cuceresc reduta și apoi o abandonează, Făt Frumos avea deja senzația că ea devenise proprietatea lui. Își găsise o nouă iubită, blondă și educată, cu care ieșea în societate. Ea rămăsese secretul de la birou. Au urmat discuții și scandaluri iar el, plictisit, i-a comunicat direct că trebuie să-și vadă lungul nasului și că povestea lor se limitează la ceea ce e. Atât și nimic mai mult.
A fost o lovitură sub centură. Nu se putea că toate planurile ei să se năruiască precum un castel de nisip! Era clar, trebuia să dubleze efortul. Într-o dimineață s-a trezit și, la cafea, a pus pe hârtie două coloane desenate cu pixul: ce are ea, ce am eu. Balanța era grav dezechilibrata la capitolul „studii” așa că și-a înghițit supărarea și a refăcut strategia de atac. Măcar, dacă nu se alegea cu interesul lui total, putea să-i pretindă din nou ajutorul. Doar divorțase pentru el! Își schimbase toată viața pentru a-l urma! Știa atâtea secrete, merita o compensare… Bingo! Planul a funcționat și iat-o studentă la contabilitate, la o facultate particulară - plătită, desigur, din banii companiei. Apoi la master. Egala lui! Și a celeilalte. Care, în schimb, obținuse altceva: inelul!!!
Ce dezamăgire! Câte nopți nedormite. Câte vizite la dermatolog cu eczeme apărute pe față din pricină nervilor pe care nu și-i mai putea stăpâni. Câte crize izbucnite din senin, de se mira toată lumea ce e cu ea, ce a pățit. Câte lacrimi și câtă ură! O ură viscerală, sinceră, curată, pentru cealaltă. Din disperare a ajuns și la vrăjitoare. I-a legat, i-a dezlegat și i-a promis că banii ei sunt bine investiți și că totul se va rezolva. Nu s-a întâmplat așa. A trebuit să danseze și să zâmbească la nunta lor, să îi felicite pentru nașterea primului copil și să aibă grijă de firmă cât timp ei plecau în concediu împreună. S-a rugat nopțile că cealaltă să dispară. Fizic, dacă se poate. Și a mâncat economie pe pâine ca să își ia prețioasele diplome. După ce furia i-a trecut, a realizat că nu era totul pierdut. Probleme există și în paradis iar căsnicia lui Făt Frumos era departe de a fi așa ceva. A înțeles că poate deveni culcușul în care el să se refugieze după un taifun conjugal. L-a primit cu brațele deschise și a picurat zi de zi otravă, spunându-i cât e de bun și cum nu-l merită cea de acasă. Cum el nu pricepea nimic din tabelele alea contabile complicate, l-a ușurat de sarcina asta. Au rămas toate doar pe mâna ei. Și-a țesut plasa dependenței ca un păianjen, iar Fraierul perfect s-a așezat comod în ea ca-ntr-un hamac întins la soare. Era aproape, atât de aproape…
Sirena unei ambulanțe o trezește din visare și se surprinde zâmbind soarelui care-i mângâie fața și zumzetului neclar din stradă. E în balconul firmei din care acum deține un mic procent, iar Fraierul perfect o strigă din birou – are nevoie de ajutor să scrie un contract. Desigur. Ea e acolo pentru asta. Totul face parte din plan. Ochelarii o aruncă brusc în prezent, cu o claritate sfâșietoare. Fraierul se grăbește, astăzi își vede copilul. A divorțat, e liber din nou. Diseară, după ce vizita se va fi terminat, vor pleca amândoi la casa de vacanță, nu departe de București. Acolo se simte bine, în aer curat, dar fără noroiul din ulița Tractorului pe care nici nu și-o mai amintește cu claritate. N-are inel pe deget și nici nu și-a schimbat numele de familie, dar crede cu tărie în viitorul luminos. Viață e scurtă, nu-i timp de regrete. Decizi, faci planul tactic și apoi…înhați.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
