Motivul este evident, de aceea, în mod normal, aici ar trebui să închei articolul.
Dar cum zi de zi descopăr indicii că nu prea multe lucruri sunt normale în societatea în care trăiesc, am decis să şi explic.
Înainte de a mă lega de mătuşici, mă voi opri, spre o mai bună înţelegere, la bunicuţii care o iau pe arătură, săgetaţi de un Cupidon la fel de damblagit ca ei, şi care ajung astfel, în loc să-şi îngrijească reumatismul, să se comporte grotesc, fâlfâindu-şi aripile romantic în jurul vreunei nepoţele.
Unul din cazurile cele mai faimoase – şi, în consecinţă, mai necunoscute publicului larg – este al lui Goethe care, la 73 de ani, s-a îndrăgostit, în timp ce se afla la băi la Karlsbad, de o domnişoară ce abia împlinise vârsta majoratului, Ulrike von Levetzov. Ba, prin intermediul prinţului Karl August, o cere, un an mai târziu, şi-n căsătorie, spre consternarea apropiaţilor.
Domniţa Ulrike refuză politicos, cum era şi firesc, iar titanul nostru, disperat şi amărât – la urma urmei era Goethe, până şi fanii Corinei Ozon şi ai Irinei Binder au auzit de ilustrul matematician şi regizor Goethe –, s-apucă în drum spre casă să compună ultima lui mare capodoperă, Marienbader Elegie (Elegia din Marienbad). O poezie ce, altminteri, de-ar fi postată azi pe facebook, cu chiu cu vai ar strânge 5 like-uri zgribulite de la exigentul nostru public, un public select care, după fiecare oală cu murături aşezată în cămară, obişnuieşte să-şi dea cu părerea despre nestematele lirice ce zburdă ici şi colo pe wall-urile lui Zuckerberg.
Dar nu despre faptul că Goethe ar fi adunat aprecieri cât să nu-şi piardă self-esteem-u’ e vorba aici, ci despre detaliul că, după aproape trei sferturi de secol, când toată Europa civilizată era la picioarele lui, el a comis ghiduşia asta adolescentină, umplându-se de ridicol.
Ei, şi dacă exemplul anterior nu v-a mulţumit, referinţa fiind prea culturală, să ne oprim la un caz şi mai celebru, cel al fostului cuplu Iri & Moni. Erau ei ridicoli? Fireşte. Vă puteţi imagina persoane care să creadă în mod sincer că celor doi le stătea bine împreună, deşi îi separau 30 de ani şi 30 de centimetri?
Eu, da… şi aici am în vedere mătuşicile care se îndrăgostesc de tine. Tu fiind cu vreo zece ani mai mic decât ele. Ele sigur i-au înţeles, la vremea lor, pe Iri şi a lui consoartă…
Să fim bine-nţeleşi, mătuşicile sunt adorabile. În calitate de mătuşici. Sunt hazoase, unele o ard boem, cu limbaj semilicenţios şi provocator, li se-nvârte şi vârtelniţa, iar când aştern şi cinci cuvinte pe FB, publicul ţintă, care sare de la vârsta lor (eventual, cu cinci ani mai puţin) până spre vârsta la care-ncepi să te-ngrijeşti de cele veşnice, le percepe ca pe nişte staruri în plină ascensiune.
Deşi le repugnă această comparaţie, aduc întrucâtva cu Teo, în sensul că se scălâmbă-n scris cum o face Teo pe bune. Nu e problemă. Publicului îi plac scălâmbăielile. Îl fac să se simtă inteligent.
Şi asemenea mătuşici, spuneam, o iau câteodată razna şi fac o pasiune pentru tine. Tu, care-ai stat cuminte-n banca ta, nici nu pricepi ce le-a aprins focul cu-atâta năduh. Când îţi scriu, răspunzi politicos şi le rogi în gând să stea cuminţi şi sexy în banca lor.
Şi ele stau, se potolesc.
Crezi chiar că le-a trecut, că flacăra nebunelii a murit de-nţelepciune. Însă pasiunea ce-o credeai stinsă mocnea-n adâncuri spre a răbufni ulterior şi mai intens. Mătuşica punea la cale, în garajul minţii ei gata să explodeze de la câtă dopamină a depozitat acolo, o nouă lovitură fulgerătoare: voia să explice lumii întregi, ca o tragediană, cum i s-au aprins călcâile după tine. Numai că, nefiind Goethe, nu iese o Elegie ca a lui. Deşi like-uri s-adună. Mii… Ai putea construi autostrada Bucureşti-Arad dac-ai converti like-urile-n kilometri. Şi cum, în online, ele sunt un barometru inestimabil de valorificare a talentului şi faimei, la o comparaţie uşoară, Goethe s-ar fi putut şterge la fund cu poezioara lui.
(Vă zic, să fi apucat secolul ăsta, Goethe ar fi fost umilit în asemenea hal, c-ar fi fost inexistent!)
Treaba e, însă, ce faci tu… ce faci când citeşti mărturia dragostei ce-a cuprins-o? Când mătuşica a compus pelteaua special pentru tine? Îi dai ori nu like? O nouă dilemă shakespereană… Te gândeşti, te învârteşti şi, vă zic, îi dai, socotind că apreciezi efortul literar…
Nu mesajul, ci creaţia în sine… capodopera facebookistă…
Căci ce altceva poţi face, hmm?
Între timp, primeşti mesaje de la terţi: băi, mătuşica e-n dungă după tine? Apoi, ding, încă un mesaj… cu-aceeaşi întrebare! Ding, şi-ncă unul! Şi-ncă unu’! Tu o dai cotită, alimentezi niznaiu’, încerci glumiţe de pension, îi contrazici sobru, respingi furios orice asociere, mai ai puţin şi te încaieri cu ei din pricina insinuărilor…
Pe de altă parte, simţi că tu însuţi o iei pe arătură. Te tot întrebi: cum de i-a căşunat pe mine? Sunt doar atâţia domni bine, săriţi de 50 de ani: Brad Pitt, Mel Gibson, Kevin Costner, Pierce Brosnan, Tony Blair…
De ce tu? De ce nu-i caută pe ei?
Şi întrucât, la un moment dat, oboseşti încercând să îţi dai seama, apelezi la public, instanţa supremă în chestiuni litigioase de acest gen: aşadar, dragi cititori & cititoare, de ce e ridicol ca o mătuşică să facă pasiune pentru unu’ mai tânăr?
Sunt curios dacă vă trece prin minte un motiv diferit de catralionul de argumente pe care l-am descoperit eu după ce am aflat de această poveste istorisită de un bun, foarte bun prieten de-al meu.
Mihnea există virtual doar AICI.
Citiţi şi
My Policeman – Povestea tragică a dragostei interzise
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
