De ce unii oameni ajung părinți, deși nu-și doresc neapărat, iar alții nu, cu toate că suferă cumplit din această cauză?…
De ce unele mame au copii cu dizabilități ori își înmormântează copiii, iar alte mame au copii inteligenți și frumoși?…
De ce singurătatea ne dă târcoale în mijlocul mulțimii, iar când ne izolăm, vrem compania celorlalți?…
De ce ne dorim atâtea lucruri și, când le obținem, suntem tot nefericiți, iar alți oameni nu-și doresc nimic și emană întruna bucurie?…
De ce pare că unii sunt blestemați, iar alții, binecuvântați?…
De ce ne chinuim unii pe alții și ne complacem în ipocrizie?…
©Agnes-Cecile
De ce suntem condamnați să repetăm greșelile părinților, iar când părem că ne-am eliberat, loviturile sorții vin una după alta, necruțătoare?…
De ce ne place să ne mințim unii pe alții și noi pe noi înșine, ajungând adesea să credem în propriile minciuni, mult mai mult decât în adevăr?…
De ce ne înrăim și ne acrim, pe măsură ce trec anii, în loc să învățăm din propriile greșeli?…
De ce suntem atât de meschini, în loc să fim generoși?…
De ce se înmulțește cinismul și dispare delicatețea?…
De ce nu prețuim ceea ce suntem și alergăm după himere?…
De ce facem răul cu voluptate sau resemnare, iar binele îl realizăm chinuit, de parcă am face o concesie impardonabilă?…
De ce ne mândrim cu mediocritatea noastră și hulim excelența celorlalți?…
De ce lăsăm timpul să treacă peste noi, de parcă ar fi nelimitat la dispoziția noastră?…
De ce regretăm inocența copilăriei, deși la maturitate avem totul la dispoziție?…
Și întrebarea întrebărilor, temei al tuturor ființelor și lucrurilor: „De ce există mai degrabă ceva decât nimic?ˮ
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
