Cea mai mare frică a generației facebook este „dar dacă mă înșală?”.
Pentru că avem atât de mult acces la informație și, inevitabil, la alți oameni, aparent mai cool, mai mișto și mai aventuroși decât ce avem acasă, e o chestiune de timp până când ne punem întrebarea asta, plasând vina, mereu, pe altcineva. Niciodată pe noi.
A fi asumat înseamnă a-ți asuma atât sentimentele, emoțiile, fricile și speranțele, cât și disponibilitatea emoțională. A fi asumat înseamnă ca reflexia din oglindă să arate exact ceea ce ești tu, nu o mască. Și să-ți placă. A-ți asuma înseamnă să acționezi controlat și să fii conștientă de asta. Să te uiți la ceea ce simți, dar și la riscuri, iar apoi să îți asumi atât fericirea, cât și posibilul eșec.
Dar dacă mă înșală? A lua în calcul varianta asta înseamnă, din start, că te simți inferioară. Cui? Numai tu știi. Probabil unei variante de femei la nivelul căreia ai vrea să ajungi, dar frica de succes, sau poate de eșec, te oprește. Sau poate comoditatea de a da vina pe alții și de a pune reponsabilitatea pe umerii altora, sub pretextul așa zisei iubiri. Cum îi poți cere cuiva să te iubească, dacă tu nu o faci, pentru tine? Oamenii te vor iubi atât cât te iubești tu. Dacă încă ești pe drum, așa vor fi și ei. Niciodată acolo, disponibili 100%, numai pentru tine. Iar tu vei simți asta prin lipsa de siguranță și vei avea nevoie de confirmări și validări. Poze cu voi pe facebook, statusul relației schimbat, tot ce se face, ca la carte. Fericirea nu are timp de facebook.
Și totuși, a te lăsa terorizată de gândul că poate te înșală arată lipsa echilibrului tău emoțional. Dacă disponibilitatea ta emoțională este într-un singur loc și locul ăla nu oferă reciprocitate… de ce mai stai? Poate din frica unui nou început, poate din frica singurătății tale, tu cu tine. Dacă tu nu te iubești suficient încât doar compania ta să te facă fericită , cum te aștepți ca alții să-ți iubească compania? O vor agrea și o vor prefera. Dar cam atât.
„Să nu ai încredere în persoana de lângă tine înseamnă, de fapt, lipsa de încredere în tine”. Sună ca un status viral de acum cinci ani. Realitatea este că dacă nu ai încredere în alegerile tale, ești pierdută. Asta înseamnă că nu îți asumi fiecare pas pe care-l faci și podeaua nu o să vibreze sub tine, când pășești într-o încăpere. Dacă alegerea partenerului tău nu este una asumată, cu încredere totală în decizia ta, mai bine te ascunzi sub pat și iei și plapuma cu tine. Pentru că dacă tu nu ai încredere în tine, nu vei avea nici în alții. Să ai încredere în alegerea ta este să îl vezi cu una la masă și totuși să îl crezi pe el, fără urmă de dubiu. Și să ai dreptate, fiind fericită că ai ales corect și te-ai ascultat. Să te iubești pe tine pentru asta, nu doar pe el. Responsabilitatea de a-ți alege un bărbat care să te vrea doar pe tine este a ta, nu a lui. Odată ce-i plasezi lui responsabilitatea fericirii tale, încep și geloziile și condiționările. „Nu ai voie să te vezi cu x”, „dar de ce ai fost cu y”. Unde dracu’ e iubirea și încrederea în povestea asta? În niciun caz la tine. Ești într-o relație de convenție și îți obligi partenerul să nu te rănească. Ghici ce: deja te rănești singură și îl abuzezi pe el prin suspiciunile tale improbabile, prin citirea gândurilor și a viitorului incert, pe baza fricilor tale că nu ești ca tipa mișto care tocmai i-a dat inimioară la status.
Nu este datoria partenerului să te crească emoțional. Cel mai probabil, dacă este într-o relație cu tine, este la fel de copil. Nu este datoria partenerului să îți fie fidel. Dacă tu nu te iubești pe tine, de ce ar face-o el? Cum poți să iubești pe cineva care nu se iubește? Poți doar să încerci să-l salvezi, transformându-te, din nou, în mama răniților. Fericirea lui ține în exclusivitate de el. La fel și a ta. Dacă fericirea lui este să fie cu o altă tipă, de ce l-ai judeca pentru asta? Este clar că nu este disponibil numai pentru tine. Tu ești singura care s-a amăgit, când ai decis să te lași toată pe umerii lui și să îi spui că fără el, tu nu ești bine. Că nu suporți singurătatea și nici t. De ce s-ar înșela pe el, ca să te protejeze pe tine? De ce nu ar fi autentic că mai există și alte tipe mișto, când chiar și tu crezi asta? „Când ne uităm unul la altul, nu ne mai uităm în față”. Ăsta e alt clișeu de pe facebook, la fel de demodat. Nu ar fi mai ok să ne uităm unul în altul și să analizăm ce sentimente, emoții și trăiri provoacă asta în noi? Așa poate am înțelege că partenerul este încă al nostru și că suntem niște persoane chiar mișto de iubit. Sau poate că ne vom da seama că suntem într-o relație abuzivă și de compromis. Iubirea nu abuzează. Și nici nu doare.
Însă asta ține din nou de asumarea propriei fericiri și, dacă te iubești suficient de mult, încât să ți-o și oferi, fără ajutorul cuiva, fără condiționări sau obligații inventate.
Colaborând cu sute de cliente în ziua nunții lor, „cea mai frumoasă zi din viață”, îmi dau seama din pragul ușii dacă sunt cu adevărat fericite. Mă încarc cu energia fericirii lor, când le văd sclipirea din priviri. La altele, încerc să pun în evidență frumusețea naturală, arătându-le că ba da, și ele sunt frumoase și bune de iubit. Trebuie doar să se uite puțin mai aproape, în ele.
Guest post by Simina Brădeanu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
