Sărmanii bărbaţi!
Atâtea cărţi s-au scris despre femei, atâtea bloguri li s-au dedicat, atâţia specialişti le spun cum să-şi oblojească rănile dragostei şi cum să găsească forţa de a o lua de la capăt, dar foarte rar s-a aruncat o privire şi în sufletul bărbatului, să-i facă recomandări în situaţii similare…
Ei trebuie să bâjbâie mereu în întuneric, de parcă nu ar fi un fapt, nu-i aşa, că şi bărbaţii plâng câteodat’.
Da, noi suntem lăsaţi de izbelişte, ca nişte orfani. Trebuie să ne târâm singuri prin magma suferinţelor provocate de poveştile de dragoste ne’mplinite.
Offfffffffffffffffffffffffffff!
Aşadar, când bărbaţii şi-o iau în bot de la o femeie, cum suferă?
Dar suferă ei oare?
Aici e problema: bărbaţii adevăraţi nu suferă. Ei suferă doar dacă nu (mai) sunt bărbaţi adevăraţi. Şi asta pentru că un bărbat adevărat nu are cum să greşească în relaţia cu o femeie.
Nu ştiaţi asta?
Dap, aşa e.
Bărbaţii autentici sunt impecabili. Ireproşabili. Iar dacă greşesc faţă de o femeie, înseamnă fie că nu au fost aşa ceva, fie că au decăzut din statutul de bărbat adevărat. Oricum ar fi, constatarea îi doare. Uneori, nici nu au curaj să se privească în oglindă, aşa vinovaţi se simt. Dacă ea îi şi părăseşte, păi abia se mai ţin pe picioare de durere.
E cumplit. Oooo, doamne!
Dar cum suferă, că asta vă interesează, nu?
Ei bine, în asemenea situaţii, bărbatul suferă ca un câine, doamnelor şi domnişoarelor. Fix ca un câine. Urlă la lună. În miezul zilei. Şi nu numai. Ziua urlă, noaptea urlă, dimineaţa urlă iară.
Dar nu ca un câine d-ăla de rasă, neah. De regulă, ca un chihuahua. Schelălaie mai mult.
Iar un prim semn după care îţi dai seama că schelălăie e acela că începe să dea like articolelor de pe Catchy. Poate inclusiv acestui articol.
Curios, dar bărbaţii care suferă de dragobete vor să priceapă de ce se suferă din dragoste la fel de mult ca femeile care citesc Catchy, numai că sunt bărbaţi. Şi au feţe de chihuahua. Si au senzaţia că ştiu mai bine cum stau lucrurile. Ceea ce e fals.
Ceea ce nu e fals e că bărbatul, prin suferinţă, se maturizează şi se jură că a doua oară nu mai face niciodată.
Ba nu, e fals şi asta. Adică, el chiar crede că s-a învăţat minte, ba chiar se jură, numai că uită repede şi o comite şi a doua oară. Eventual, şi a cincea.
E şi un proverb: „Bărbatul nu e chihuahua destul, până nu e şi fudul”.
Ceea ce nu e fals – rog a se reţine acest aspect – e că bărbatul, când suferă, nu îşi plânge de milă, devine o persoană mai bună, îşi acceptă durerea cu demnitate şi, ca să treacă fortificat peste ea, începe să meargă la sală, apoi la bibliotecă, să mănânce sănătos, seara, în loc de bere, bea lăptic cu musli, apoi, înainte de culcare, citeşte două pagini din Anna Karenina. În original.
Nope, glumesc. Râd în hohote, de fapt. E fals şi asta. Fiindcă el citeşte Anna Karenina în română, nu în rusă. Dar numai pentru a protesta, astfel, împotriva anexării Crimeei de către Rusia lui Putin.
Adevărat şi ultramegaadevărat e numai asta: când bărbatul e pe punctul de a muri de dragoste rănită, dar – printr-un miracol – nu se întâmplă, suferinţa îl zdifică.
Temă pentru acasă: adăugaţi 3.14 la unul din cuvintele ce alcătuiesc fraza anterioară şi veţi obţine soluţia la ce se întâmplă cu bărbatul suferind.
Mihnea există virtual doar AICI.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
