Nimic nu este mai pur decât privirea unui copil. Când deschide ochii, ți se pare că deodată îți sunt dezvăluite toate tainele nebănuite ale Universului. Toate sunt acolo, intacte, încă de la începuturile lumii. Totul e clar și explicit, fără cimilituri și fără paranteze. Când clipește parcă întoarce o filă de poveste în care toate personajele sunt bune, iar răul nici nu a existat. Și asta vede și în ochii noștri. Și așa se vede și el: bun, minunat, perfect!
Dar copilul crește și capturează în ochișori toată imaginea strâmbă a lumii acesteia. Învață că nu există doar părinții, ci și alți oameni, cu priviri mai mult sau mai puțin prietenoase. Perfecțiunea dinlăuntrul lui începe să fie acoperită de umbre și norișori, iar în povestea lui încep să apară și zmei, și cotoroanțe, și oameni vicleni – pentru că exact asta vede în ochii noștri. Și așa începe să se vadă și el: rău, obscur, imperfect… Apoi, pentru că nu îi place ce vede, învață să coboare privirea, încercând să mai salveze bruma de perfecțiune din interiorul lui măcar pentru el.
Dragii mei copii! Tare aș vrea ca măcar pentru o secundă să vă vedeți prin ochii mei! Tare aș vrea ca singura imagine pe care să v-o reflecte ochii celor din jur să fie aidoma imaginii din ochii mei! Atunci ați înțelege că povestea are în continuare numai personaje pozitive și că răul nu există. Ați vedea cât de grozavi sunteți, cu cât de multe calități v-a dăruit Doamne-Doamne! Ați vedea că sunteți perfecți și că nu trebuie să schimbați nimic la voi pentru a fi ca alții. Ați înțelege că voi sunteți motivul pentru care zâmbesc, pentru care lumea mea e frumoasă și bună, pentru care exist! Atunci ați spune și voi ce frumoasă este viața! Cât de multe daruri ne sunt oferite! Ce multă iubire ne înconjoară! Atunci nu ar mai trebui să plecați privirea și ați oferi lumii tainele încă nedescifrate de la începuturile ei încoace!
Alegeți voi ochii prin care să vedeți lumea! E decizia fiecăruia dintre voi. Tu vrei să fie ochii tăi? Perfect! Dar mai întâi spală colbul aruncat de privirile celorlalți! Și dacă vrei o oglindă, alege ochii mamei tale!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
