Recunosc: nu țin post. Și nu cred ca voi arde în focul Gheenei pentru asta.
Nu cred nici că vecina mea ține posturile, deși mă vizitează periodic cu cîte o farfurie plină cu șnițele de soia, ocazie cu care îl afuriseşte pe administrator că (cică) fură, pe vecina de la 3 că are jeep și pe copilul adorabil de pe palier, că tropăie pe hol si cântă când vine de la grădiniță.
Cred că nici unele asistente de la spital nu țineau post, deși vinerea, pe la 2, se adunau în fața unui lighean plin cu salată de cartofi înecată în ulei, îmbunătățită cu semințe de floarea soarelui și dovleac, de mă durea colecistul doar uitându-mă la el. Asistenta mea încă muncea la trei, cînd ele, ghiftuite, rupeau ușa spitalului, comentând cu răutate lipsa noastră de fior creștin.
Sau aș putea spune că țin post tot timpul, ca Papa: mănânc aproape numai pește, brânzeturi și, din când in când, ouă. Iarna mănînc uneori vită, porc sau oaie, curățând la micron grăsimea în exces. Cred că puii crescuți în crescătorii reprezintă o nouă formă de viață și miros a pene ude oricum i-ai găti; că mezelurile sunt nu neapărat otrăvitoare, ci doar complet lipsite de carne și că pateul vegetal s-a inventat în lagărele de exterminare. Folosesc margarină doar ca să ung ușile care scârțâie și consider că produsele “de post ” fabricate “de casă”, pe balcon, sunt copii pseudocomestibile ale tabloului lui Mendeleev, dubitabile igienic, iar foietajele, pateurile și plăcintele vândute din abundență în patiserii în această perioadă îmi înfundă coronarele numai prin adulmecare, din cauza grăsimilor saturate (adică rele, ca să nu mai chinuim chimia). Soia mă înfioară doar la gândul că va trebui să-mi schimb sutienele și numărul de telefon, sufocată de cereri de la Playboy (efectul fitoestrogenilor asupra ambelor sexe fiind mărirea sânilor).
Îmi aduc aminte din copilarie că postul însemna mai multă asceză: mâncare puțină, plăcinte cu varză și lobodă coapte în cuptorul de pâine, ulei de la “moara” satului, obținut prin reală presare la rece, între pietre, și adaugat cu multă parcimonie în unele mâncăruri și doar în zilele cu dezlegare la untdelemn. Câteva fructe uscate sau nuci, mămăligă și fasole, cartofi copți cu salată de varză murată sau zeamă de varză, că v-am mai spus doar că bunicii mele și babelor din sat le stătea gândul doar la antioxidanți și bifiduşi. Îmi amintesc și că vorba de năduf sau dojană a bunicii era :”bată-l binele”, că era sau nu era post .
Dacă postul vă îmbolnăvește, vă îngrașă, vă crește colesterolul și trigliceridele și nu vă face mai meditativi, lăsați-i pe alții să îl țină. Mâncați miercurea și vinerea doar legume si fructe, nu drăcuiți în trafic și veți fi mai aproape de Rai. Altfel vă apropiati mai mult de bypass-ul coronarian sau veșnica pomenire, nu neapărat duioasă.
Citiţi şi
Servicii SEO: importanța promovării online pentru afaceri
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Mumu – Amintiri dintr-o copilărie ‘agresată’
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
