Aţi avut vreodată o soră geamănă…? Vreau să zic, soră Să vă povestesc ce am păţit eu cu a mea. Nu v-am zis că am? Am, n-aş mai fi avut, Doamne iarta-mă!
Noi avem „norocul” să fim gemene identice. Eu, mai mare cu câteva minute. Cred. De la început, mama ne-a îmbrăcat diferit – ca să ne deosebească – însă, pe parcurs, nici ea nu mai ştie dacă ne-o fi încurcat sau nu vreodată. În orice caz, mi-am făcut buletin cu numele Oana şi sora mea – Ioana (asta e, lipsă de imaginaţie din partea alor noştri). Am crescut împreună, desigur, iar părinţii ne-au obligat să ne comportăm ca şi când am fi fost una clona celeilalte. Nu numai că semănam fizic precum două picături blonde de… ulei, dar ne şi comportam la fel. Până şi la şcoală luam, în proporţie covârşitoare, aceleaşi note. În ceea ce priveşte gusturile la bărbaţi, cum altfel?, erau aceleaşi. Aşa se face că, ori de câte ori îmi făceam câte un iubit, îl ascundeam de ochii soră-mii, că sigur i-ar fi plăcut şi ei. Şi cred că şi ea proceda la fel. Că, dacă ar fi fost să te iei după ce ne povesteam una alteia despre acest subiect, ai fi crezut că suntem două călugăriţe.
Şi, evident, când am crescut, toată povestea asta a început să ne scoată din minţi, aşa ne-am mutat în cartiere diferite, dar… am continuat să avem o legătură puternică. Da, nu sunt bla-bla-uri ce se spune despre legăturile spirtituale dintre gemeni. Noi, cel puţin, le-am verificat pe pielea proprie. Grovaz, ar spune unii. Da, da…
Totuşi, când l-am cunoscut pe el, ştiind că este, în sfârşit, EL, nu am avut cum să nu-l prezint familiei înainte de logodnă. În plus, ştiam că el mă iubeşte pe mine, Oana, aşa că săteam fără grijă. În schimb, Ioana, soră-mea, fremăta toată. Era primul meu iubit oficial pe care avea să-l cunoască.
I-am invitat pe toţi la mine acasă, într-o duminică toridă de vară. Curgeau apele pe noi ca la balamuc şi soarele îmi ardea retina. Totuşi, nu puteam lăsa vremea să îmi condiţioneze viaţa, aşa că, la ora stabilită, aranjată, parfumată, îmbrăcată cu cea mai sexy rochie la care asortasem o pereche de cercei speciali, lucraţi cu talent şi migală, pe care i-am descoperit cu bucurie aici şi care erau de departe piesa de rezistenţă a ţinutei mele, m-am pus pe aşteptat.
Primii au sosit ai mei. Pupături, emoţii, felicitări. Şi apoi, dă-i şi aşteaptă-l pe EL, omul-cheie al întâlnirii, dar şi pe soră-mea, care întârzia ca o mică vedetă. Şi tot aşteptăm… se topise gheaţa în frapieră, ai mei începuseră să ciugulească câte ceva de pe masă, eu muream de cald şi mi-aş fi dat jos şi rochia – noroc că cerceii erau uşori de nici nu-i simţeam în urechi – şi niciunul dintre ei nu catadicsea să apară.
Aşa că las orgoliul deoparte, pun mâna pe telefon şi îl sun. Şi suuun, şi iar suuun, şi nu mă las… Îmi răspunde într-un târziu, gâfâind şi cu o voce confuză:
– Iubita?!?
– Nu, coşmarul tău cel mai mare! Ce faci şi unde eşti? Ai uitat că azi te prezint alor mei?
– …păi… sunt cu tine, iubita!
Să mor, să leşin, să mă scurg pe sub masă.
– Şi ia, zi, cum arăt?
– …aaa, nu înţeleg ce… ce joc e ăsta? Cine e la telefon?
– Nu cumva sunt blondă, îmbrăcată cu o rochie roşie, scurtă şi port fie cercei, fie un colier de-ţi ameţeşte privirea şi-ţi vâră ochii în decolteu? Nu cumva mă cheamă Ioana?… eu deja răcneam în telefon, cu ochii scoşi din orbite.
De la celălat capăt al firului se auzeau niște mormăieli, după care, răsună limpede vocea mea… aaaa, a soră-mii:
– Da, draga mea, chiar aşa sunt. În buletin nu a apucat omul să se uite, dar o literă diferenţă crezi că mai contează acum? Ne-am întânit jos, m-a luat în braţe, m-a sărutat, m-a complimentat toată şi atunci i-am zis că putem să-i cunoaştem mai târziu pe ai mei şi am pus-o de-o nebunie mică. Ce să fac dacă ne plac aceiaşi bărbaţi…? Acum zic să-l lăsăm pe el să aleagă, nu?
… şi totuşi, cum naiba? Că doar m-am făcut brunetă de vreo două luni! Dacă-l prind, îl calc cu maşina, să fie clar!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
