Am judecat aspru femeia care mi-a spus asta despre soțul ei. Cum să ajungi la atâta ură în cuplu, fără să faci nimic, între timp? Cuplul este o ființă vie, în continuă evoluție, lentă însă. Asta înseamnă că ura nu apare de pe o zi pe alta, ci se coace în timp și, dacă nu faci nimic, doar plângi în pumni, pe la colțuri, ea crește tot mai mult până când mușcă cu atâta poftă din ambii parteneri, că următorul pas este… dezastrul absolut.
Este o cărare bătătorită acesta a alegerilor proaste pe care unele femeie le fac în fiecare zi, până să ajungă la limită, de unde saltul în gol, la propriu sau la figurat, devine ultima obligatorie mișcare. Într-o zi tac pentru că încercările de a comunica au eșuat lamentabil în certuri și o liniște ticăloasă este mai bună decât o ceartă fără noimă… în altă zi tac pentru că au obosit… în alta, pentru că ar auzi copiii discuția lor pe care soții nu acceptă să o poarte civilizat, cu tonul jos și fără cuvinte grele… Oare cum există tați care nu înțeleg cât de tare lovesc cuvintele, mai ales când acestea, deșănțate, sunt spuse în fața copiilor, năuci să fie martorii unei asemenea izbucniri? Și mamele, în mintea lor de cloșcă, dându-le oarecum prin asta dreptate bărbaților care le jignesc, își iau puii sub aripă și se ascund în lumea lor, încercând, în cel mai prost mod cu putință, „să-i protejeze”. Că, peste ani, copiii fie vor deveni aliații taților (mai ales dacă sunt băieți), fie le vor învinovăți pentru lipsa lor de inițiativă și pentru complicitatea la propriile lor vieți mizerabile… nu le preocupă încă, dintr-o lipsă acută de viziune și înțelegere a gravităţii reale a situației. Nu-și pot scoate grumazul de sub bocancul bărbaților ca să privească lucrurile în ansamblu.
©Man Ray
Pe de altă parte, argumentul „copiii” este parțial real. Este mai mult un pretext pentru a rămâne într-o situație degradantă, mai gravă de la zi la zi pentru că nu sunt în stare să-și adune fustele și lacrimile, și să vrea să trăiască. În cuplul în care frica femeii este sentimentul de bază, iar abuzul verbal la ordinea zilei, viitorul se scrie sumbru, atât pentru adulții implicați, cât și pentru copiii lor. De obicei, în astfel de situații, bărbatul simte că „are controlul” și, în ciuda amenințărilor cu divorțul, nu va face niciodată acest pas pentru că, de fapt, fără familia de care își bate joc, este… nimeni. De aceea, responsabilitatea de a ieși din acest cerc mânjit de viciu, îi revine femeii călcate în picioare. Și dacă nu o face la timp, suferinţa crește, mizeria se adâncește, iar dacă nu o face niciodată, își va fi ratat viața, le va fi dat copiilor cea mai proastă educație și va fi ajuns să spună, neputincioasă, despre bărbatul de lângă ea: „Dacă ar fi un gândac…”.
Cine s-o facă să vadă că nu contează că nu are forța lui fizică, că nu contează că riscă să fie poate și agresată fizic, ci că ceea ce contează cu adevărat pentru viața ei care a luat-o razna este să nu mai accepte nimic din tot ceea ce o umilește. Nimic din ceea ce, dacă acum nu o face, cu siguranță își va reproșa în fiecare zi, după ce copiii vor deveni ceea ce ea a permis să se întâmple, fără să le fi oferit prin acest sacrificiu nimic bun în schimb.
Guest post by Amalia S.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.